Cea mai rea dintre toate lumile posibile (97) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
După cum sublinia Fantu Cheru, renumit expert ONU în problema datoriei externe, tributul forţat pe care lumea a treia îl plăteşte primei lumii, cea dezvoltată, se regăseşte în existenţa reală a milioane de oameni săraci ce-şi duc traiul de la o zi la alta sau în alţi termeni de redare a realităţii dure, acest tribut se traduce cu precizie în diferenţa dintre viaţă şi moarte.
„în prezent, peste 36 de milioane de locuitori ai planetei sunt seropozitivi sau bolnavi de sida. Aproape 95% dintre ei trăiesc în Sud. Africa subsahariană, în mod special, are peste 25 de milioane de persoane contaminate cu HIV sau sida. (…) Peste 5.000 de oameni mor zilnic de sida, în Africa. Experţii sunt de părere că întreaga comunitate mondială trebuie să investească anual între 7 şi 10 miliarde de dolari US pentru combaterea sidei, respectiv HIV, ca şi a altor boli precum tuberculoza sau malaria.Cu toate acestea, în ciuda faptului că trebuie urgent rezolvată această criză prin care trece umanitatea, statele africa continuă să plătească anual 13,5 miliarde de dolari ţărilor şi instituţiilor ce le-au împrumutat, sumă ce reprezintă doar rambursarea dobânzii, totalul fiind cu uşurinţă superior fondurilor mondiale propuse de Naţiunile Unite, necesare luptei cu HIV/sida. Acest transfer masiv de resurse din ţările africane sărace către bogaţii creditori din Nord este una dintre cauzele ce au slăbit grav sistemul de sănătate şi de educaţie din statele cu sunt acum cel mai grav afectate de pandemie” 1)
Foarte recent, Banca Mondială a combinat retorica feministă referitoare la dreptul femeilor la reproducere şi echitatea între sexe în materie de medicină cu o presiune feroce (în numele „reformei”) asupra statelor beneficiare de ajutor internaţional pentru a reduce cât mai mult producţia internă de medicamente şi a deschide total piaţa internă concurenţei mondiale, reprezentată de operatorii din domeniul sănătăţii şi companiilor farmaceutice particulare din prima lume. Raportul referotor la dezvoltatrea anuală din anul 1993: să investim în sănătate, publicat de Banca Mondială, punea bazele unei noi paradigme a sistemelor de sănătate publică supuse presiunii concurenţei pieţii: „Cheltuieli publice limitate într-un ansamblu de servicii medicale strict definite; tratament medical plătibil în cadrul serviciului public; şi privatizarea tratamentelor medicale şi a finanţării acestora” 2) Zimbabwe a fost unul dintre cei mai silitori elevi în respectarea noilor ordine şi directive impuse: eliminarea gratuităţii tratamentelor medicale, aplicată la începutul anilor 1990, a provocat o dublare a mortalităţii infantile. 3)
Dar cei ce împrumută bani statelor din lumea a treia nu sunt singurii răspunzători de declanşarea şi întreţinerea crizei sanitare urbane în aceste ţări. Din momentul în care elitele urbane s-au izolat pe proprietăţi închise şi protejate, s-a redus şi interesul acestor elite pentru pericolul reprezentat de bolile ce fac ravagii în bidonville-uri, fiind mai mult preocupate de securitatea propi-etăţilor pe care le deţin şi de construirea de drumuri rapide. Susan Chaplin, de exemplu, descrie modul în care sunt sabotate reformele în domeniul sănătăţi de către funcţionarii corupţi şi clasa de mijloc indiferentă faţă de soarta săracilor:
„Condiţiile de viaţă din oraşele indiene continuă să se deterioreze deoarece clasa de mijloc, implicată activ, interzice unui mare segment de populaţie accesul la servicii urbane de bază. Consecinţa monopolizării de către clasa de mijloc a resurselor şi a beneficiilor oferite de Stat se regăseşte, dacă va creşte grija acestei clase de mijloc pentru conştientizarea problemelor cauzate de poluarea mediului urban, aşa cum s-a demonstrat zilnic, în deteriorarea sănătăţii, în timpul circulaţiei pe drumurile publice, sufocată de

numărul excesiv de mare de automobile şi alte mijloace de transport, deteriorare provocată de poluarea aerului ceea ce duce la apariţia de boli epidemice şi endemice”. 4)
Dar, confruntată cu flagelul reprezentat de HIV sau sida ce „face să se cutremure pământul provocând greaţa cerului” 5), segregaţia urbană nu_ oferă decât iluţia protecţiei în faţa bolilor. în realitate, hiperbidonville-urile actuale sunt incubatoare fără precedent în istoria omenirii, unde oricând se pot dezvolta şi răspândi noi viruşi, unde pot să reapară vechii viruşi, putându-se răspândi, la ora actuală, în toată lumea cu viteza unui avion de transportat persoane. Aşa cum am demonstrat în ultima carte scrisă şi publicată, despre pericolul pe care reprezintă gripa aviară (The Monster ai Our Door, 2005), mondializarea economică fără investiţie concomitentă în infrastructura de sănătate publică mondială este o formulă ce duce în mod sigur la o catastrofă se va extinde atât în mediul urban, cât şi în cel rural. 6)
7
Lumea a treia în pas cu PAS-ul
„Izbucniră într-un râs cu multe subînţelesuri apoi schimbară repede subiectul conversaţiei. Oare cum vor supravieţui oamenii, acolo, acasă, cu PAS-ul pe cap?” Fidelis Balogun 7)
Oricât de mortale şi periculoase ar fi, bidonville-urile se vor bucura de un viitor străliţucitor. încă, pentru ceva vreme, mediul rural va continua să adăpostească majoritatea populaţiei sărace a planetei, dar acest statut social pentru care nimeni nu-l va invidia, îi va fi luat de către bidonville-urile urbane începând cu anul 2035. Cel puţin jumâtate din viitoarea explozie demografică a lumii a treia va duce la creşterea extraordinară a comunităţilor stabilite ilegal la periferia oraşelor. 8) Analizele ce dau ca posibilă existenţa a două miliarde de locuitori în bidonville-uri, în anul 2030 sau 2040, trasează direcţiile unei perspective monstruoase, ce aproape depăşeşte puterea de înţelegere – dar dacă sfera sărăciei urbane înglobează fără ezitare şi populaţia bidnville-urilor, nu se limitează la acest aspect stricto sensu. Cercetătorii din cadrul proiectului Observatorului urban iniţiat de ONU atrag atenţia că în anul 2020 „este posibil ca populaţia urbană săracă să reprezinte între 45% şi 50% din populaţia urbană totală”. 9)
1) Fantu Cheru, „Debt, Ajustment and the Politics of Effective Response to HIV/AIDS in Africa”, Third World Quarterly, 23:2, 2002, p. 300.
2) Ibid., p. 9.
3) Deborah Potts şi Chris Mutambirwa, „Basic Are Now a Luxury: Perceptions of Structural Adjustment’s Impact on Rural and Urban Areas in Zimbabwe”, Environment and Urbanization, 10:1, aprilie 1998, p. 75.
4) Susan Chaplin, „Cities, Sewers and Poverty”, art. cit., p. 156.
5) Meja Mwangi, The Last Plague, Nairobi, 2000, p. 4.
6) Mike Davis, The Monster at Our Door: The Global Threat of Avian Flue, New York,
2005.
7) Fidelis Odun Balogun, Adjusted Lives: Stories of Structural Adjustments, Trenton, New Jersey, 1995, p. 75.
8) Martin Ravallion, On the Urbanization of Poverty, document al Băncii Mondiale, 2001.
9) Eduardo Lopez Moreno, Slums of the World: The Face of Urban Poverty in the New Millenium?, Nairobi, 2003, p. 12.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile Romăniei, spre paguba oamenilor simpli. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Primul deces COVID-19 la Centrul Medico-Social Răcari

A fost înregistrat un prim deces în rândul pacienţilor provenind din focarul de la Răcari, din judeţul Dâmboviţa. Decesul s-a produs în noaptea de 22-23 aprilie. Este vorba despre o femeie ce provenea din centrul medico-social de la Răcari. „S-a inregistrat un deces la Spitalul de Boli Infectioase Tragoviste, o […]