Cea mai rea dintre toate lumile posibile (95) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
De fapt, bolile enterice provocate de condiţiile sanitare aflate sub orice critică şi de apa poluată pe care o beau oamenii – cele mai răspândite fiind diarea, gastro-enterita, colita, febra tifoidă şi alte febre paratifoidice -sunt prima cauză a mortalităţii, la scară mondială, făcând ravagii în primul rând printre nou-născuţi şi copiii până-n şase ani.1) Gurile de canal neacoperite şi apa contaminată sunt infestate cu tot felul de viermi intestinali ce îmbolnăvesc zeci de milioane de copii din oraşele sărace. Cea mai mare pacoste a oraşului, în timpul epocii victoriene, era holera ce continuă să se răspândească în prezent, în oraşele africane, prin contaminarea reţelelor urbane de distribuire a apei cu materii fecale, în localităţi precum Antananarivo, Maputo şi Lusaka, unde, după cum a constatat UNICEF (Fondul Naţiunilor Unite pentru salvarea urgentă a copiilor), aproape 80% din decese se datorează unor boli ce puteau fi evitate (excluzând sida), dacă se respecta aplicarea unor condiţii sanitare adecvate. Printre altele, s-a constatat că diareea produce o teribilă agravare a problemelor legate de sida.2)
Contaminarea omniprezentă a apei potabile şi a alimentelor cu noroi, materii fecale şi deşeuri de diferite feluri nu poate fii anihilată oricât de mari ar fi eforturile făcute de locuitorii bidonville-urilor în materie de igienă preventivă. Cercetătoarea din cadrul ONU-Habitat, Rasna Warah a studiat, în marele bidonville din cartierul Kibera din Nairobi, viaţa de zi cu zi a unei culegătoare de legume, numită Mberita Katela, care în fiecare dimineaţă străbate pe jos o jumătate de kilometru pentru a cumpăra apă. Ea foloseşte o latrină comună prevăzută cu fosă ce este amplasată chiar în dreptul porţii curţii sale, fiind folosită de alţi o sută de vecini, iar aerul din casa sa este permanent otrăvit de mirosul urât răspândit de latrina plină până la refuz de fecale şi urină. Mberita Katela se adresează constant autorităţilor pentru evitarea oricărui fel de contaminare a apei folosită la gătit sau spălat rufe, mai ales că, recent, locuitorii cartierului Kibera au fost decimaţi de holeră şi alte boli datorate contaminării apei cu materii fecale. 3) Aceiaşi situaţie există şi în Calcutta, unde mamele nu se pot apăra în faţa problemelor de sănătate, produse de toaletele comune foarte murdare. Aceste mici cabine sunt dotate cu aşa-zise scaune din teracotă, pe care se stă, niciodată spălate, astfel că „murdăria urât mirositoare din jurul toaletelor din bustee contaminează bălţile şi rezervoarele cu apă în care oamenii fac baie, îşi spală rufele şi vasele folosite pentru gătit şi servi masa”. 4)
Se pot da nenumărate exemple de comunităţi de săraci ce nu pot rezolva problemele produse de lipsa instalaţiilor sanitare. S-a constatat că locuitorii oraşului Mexico inhalează căcat: materiile fecale uscate de căldura soarelui se transformă în praful adus de vânturile de pe malul lacului Texcoco, în timpul verii secetoase, cauzând apariţia febrei tifoide şi a diferitelor tipuri de hepatită. Pe Noile Câmpuri, unde dictatura militară a mutat cu forţa, în mod brutal, sute de mii de oameni din centru, Monique Skidmore descrie cum familiile trăiesc beneficiind de echivalentul sanitar al infernului din noroiul tranşeelor din Primul Război Mondial: oamenii gătesc şi-şi fac nevoile direct în noroi, chiar lângă micile perdele din plastic în care dorm înfăşuraţi.Deci, nu trebuie să ne mire că Noile Câmpuri sunt infestate de holeră, dizenterie, denga şi malarie. 5) în Bagdad, la ora actuală, în imensul bidonville din Sadr City, epidemiile de hepatită şi febră tifoidă au atins un nivel ce a scăpat de sub control. Bombardamentele americane au distrus infrastructurile insuficiente ce existau deja, iar acum apele uzate pătrund în reţeaua de distribuire a apei. La doi ani după declanşarea invaziei americane, sistemul de distribuire a apei potabile continuă să fie imposibil de folosit şi se poate vedea cu ochiul liber firişoare de excremente umane cum se scurg pe robinet odata cu apa. Vara, cănd avem 450 la umbră, nu există altă sursă pe care săracii ar putea-o folosi pentru a se aproviziona cu apă potabilă curată. 6)
între timp, cruciadele pentru ameliorarea condiţiilor sanitare urmează una după alta, în fiecare an. Anii 1980 au fost decretaţi de ONU „Deceniul internaţional al apei potabile şi ai asanării”, dar, după cum sublinia cercetătorul Băncii Mondiale, Anqing Shi, „la sfârşitul anilor 1980, situaţia aproape că nu a fost ameliorată”. 7) De fapt, OMS-ul admite că „în continuare, vom avea, până în anul 2025, aproape cinci milioane de decese (ce pot fi evitate), în rândul copiilor cu vârsta de până în cinci ani, provocate, în majoritatea cazurilor, de bolile infecţioase, dintre aceste diarea continuând să joace rolul cel mai important”. 8) „în orice moment, se putea citi într-un raport al OMS din 1996, aproape unul din doi

locuitori din Sud suferă de una sau mai multe boli provocate de problemele alimentării cu apă potabilă şi a evacuării apelor uzate”. 9) Cu toate că apa curată este medicamentul cel mai ieftin pe care-l ştim, serviciul public de distribuire a apei potabile, ca şi piaţa amenajării toaletelor, trebuie să facă faţă unor dure presiuni exercitate de grupuri de interese particulare.
Vânzarea apei este o industrie profitabilă în oraşele sărace. Nairobi este un exemplu perfect, fiind oraşul unde, protejaţi de unii politicieni, antreprenorii revând apa la preţuri exorbitante locuitorilor din bidonville-uri în timp ce familii suficient de bogate pentru a-şi permite un robinet, achită un preţ de nimic. „Un studiu a scos la iveală faptul că locuitorii bidonville-ului din cartierul Kib-era plătesc litrul de apă de cinci ori mai scump decât media celor de naţionalitate americană. Este ruşinos că locuitorii bogaţi din Nairobi îşi folosesc averea pentru a deturna în folosul lor serviciile publice prevăzute pentru săraci”.10) Neputând sau pur şi simplu refuzând să plătească preţurile exorbitante pe care le cer vânzătorii de apă, unii locuitori din Nairobi au recurs la soluţii disperate, cum ar fi, după cum arată doi cercetători locali, „folosirea apei din canale, renunţarea la toaleta personală, la spălatul rufelor şi vaselor pentru gătit şi servit masa, utilizarea apei luată direct din băltoace, strângerea apei de ploaie în recipiente şi recuperarea apei din ţevile sparte”.11)
Situaţia este şi mai rea în Luanda: acolo, familiile cele mai sărace cheltuiesc 15% din venituri pentru a cumpăra apa pe care companiile doar o pompează din fluviul Bengo poluat de canalizarea ce deversează apa uzată şi excrementele.12) Cu toate că se află pe malurile celui de-al doilea cel mai mare fluviu de pe planetă, „în Kinshasa apa este la fel de rară ca în Sahara”. Chiar dacă, după cum remarcă geograful Angeline Mwacan şi antropologul Theodore Trefon, apa la robinet este relativ ieftină, în general nu prea curge pe ţevi, astfel încât cei săraci trebuie să parcurgă pe jos kilometri întregi pentru a lua apa din râurile poluate. Cărbunele ce le-ar permite să fiarbă apa poluată este prea scump pentru ei şi 30% din vizitele medicilor sunt cauzate de apa infestată ce produce boli precum holera, febra tifoidă sau diferite forme de şigeloză (dizenterie bacteriană). 13)
1) A se vedea Deborah Pellow, „And a Toilet for Everyone !”, art. cit.; Nikhil Thapar şi Ian Sanderson, „Diarrhoea in Children: an Interface Between Developing and Developed Countries”, The Lancet, nr. 363, 21 februarie 2004, p. 641-650; Ralph Mills-Tettey şi Korantema Adi-Dako (coordonat de), Visions of the City, op. cit., p. 138.
2) Reţeaua Regională Integrată de Informare (IRIN) din cadrul ONU, comunicatul de presă din 19 februarie 2003.
3) Rasna Warah, „Nairobi’s Slums”, art. cit.
4) Susan Chaplin, „Cities, Sewers and Poverty”, art. cit., p.
151.
5) Monique Skidmore, Karaoke Fascism, op. cit., p. 156.
6) Los Angeles Times, 4 august 2004.
7) Anqing Shi, „How Access to Urban Potable Water and Sewerage Connectins Affects Child Mortality”, art. cit., p. 2.
8) Nikhil Thapar şi Ian Sanderson, „Diarrhoea in Children”, art. cit., p. 650.
9) Raportul OMS din 1996 reprodus de David Satterth-waite în The Links Between Poverty and the Environment in Urban Areas of Africa, Asia and Latin America”, The Annals of the American Academy of Political and Social Science, nr.
590, 2003, p. 80.
10) Intermediate Technology Devrlopment Group (ITDG), EastAfrica Newsletter, august 2002.
11) Mary Amuyunzu-Nyamongo şi Negussie Taffa, The Trial of Poverty, Environment and Child Health in Nairobi Informal Settlements”, Journal of Health and Population in Developing Countries, 8 ianuarie 2004, p. 7.
12) Tony Hodges, Angola, op. cit., p. 30.
13) Angeline Maractho Mudzo Mwacan şi Theodore Tre-fon, „Robinetul a intrat în grevă. (Ne)distribuirea apei potabile şi strategiile de aprovizionare”, in Theodore Trefon (coordonat de), Ordine şiu dezordine la Kinshasa. Răspunsurile populaţiei la falimentul Statului, L’Harmattan/Muzeul regal al Africii centrale, Paris/Tervuren, 2004, p. 46, p. 53, p. 54 şi p. 56.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile Romăniei, spre paguba oamenilor simpli. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

COVID 19: ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIŞTEI DĂRUIEŞTE ÎN CONTINUARE!

În sprijinul eforturilor de limitare şi eradicare a pandemiei cu noul coro-navirus, Arhiepiscopia Târgoviştei, la iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon, a dăruit, joi, 9 aprilie 2020, două lămpi UV, dezinfectanţi şi măşti, Centrului de transfuzie sanguină Damboviţa. De asemenea, parohiile: Dealu Mare, Doiceşti, Iedera şi Măgura, din Protoieria […]