Published On: vin, nov. 29th, 2019

Cea mai rea dintre toate lumile posibile (88) De la explozia urbană la bidonville-ul global

nichiduta.ro

de Mike Davis_
Dar, mai mult decât alunecările de pământ şi inundaţiile, cutremurele de pâmăn sunt excelente barometre ale crizei de locuinţe. Chiar dacă unele cutremure de pământ a căror undă de propagare este foarte mare, cum a fost cazul celui din Mexic, din 1985, produc prăbuşirea clădirilor mari, trebuie să spunem că harta dezastrelor seismice, de multe ori, desenează şi delimitează foarte precis zonele unde se află clădirile fragile, acestea fiind, de cele mai multe ori, construite din cărămidă, chirpici sau ciment de proastă calitate, mai ales când cutremurele de pământ sunt urmate de alunecări de teren sau de lichefierea solului. Atragem atenţia că riscul seismic este mascat adesea, de către antreprenor, din motive clare de obţinere rapidă a profitului, printr-o clauză scrisă intenţionat cu litere mici ce abia se pot citi, în partea de jos a contrectului, ceea ce, până la urmă, este un fel de pact cu diavolul pentru mascarea construirii ilegale a locuinţei. „Indiferenţa cu care sunt tratate normele şi reglementările urbanizării, subliniază Geoffrey Payne, a permis orăşenilor săraci din Turcia, să intre relativ uşor, timp de decenii, în posesia de terenuri şi de servicii publice, dar, pe de altă parte, această lipsă totală de rigoare, în aplicarea normelor de construire de case sau blocuri, a avut ca urmare dezastruosul bilanţ de pierderi de vieţi umane şi pagube materiale, cum s-a întâmplat în timpul cutremurului din 1999 care a zguduit aproape toată Turcia ^
Conform geografului Kenneth Hewitt, specializat în riscurile pe care le prezintă pentru mediul înconjurător cutremurele de pământ, acestea au distrus peste o sută de milioane de locuinţe, în secolul al XX-lea, pagubele cele mai mari suportându-le bidonville-urile, cartierele de magherniţe sau satele cu populaţie săracă sau extrem de amărâtă. în schimb, în majoritatea oraşelor, riscul seismic este aşa de inegal repartizat, încât s-a ajuns să se vorbească despre „cutremur de pământ cu urmări specifice fiecărei clase sociale”, pentru a scoate în evidenţă natura fundamental nedreaptă a urmărilor catastrofei.
„Această problemă a ieşit, poate, cel mai bine în evidenţă, într-un mod foarte brutal, cu ocazia catastrofei din februarie 1978, din Guatemala, când aproape 1,2 milioane de oameni şi-au pierdut casele. în Guatemala City, cvasi totalitatea celor 59.000 de locuinţe distruse se găsea în bidonville-urile construite în râpele aflate deasupra sau sub pantele abrupte şi instabile ori pe soluri de sedimente fluvio-vulcanice foarte instabile. în restul oraşului, mai ales în cartierele locuite de cei bogaţi şi foarte bogaţi, stricăciunile au fost neglijabile, deoarece locuinţele erau amplasate pe situri mult mai stabile 2)”.
Cu o majoritate copleşitoare a populaţiei urbane concentrată, în prezent, în zonele de litoral ale oceanelor Pacific şi Indian, s-a ajuns în situaţia ca mai multe miliarde de oameni să fie expuşi pericolelor provocate de cutremure de pământ, erupţii vulcanice, ţunamii, furtuni violente şi cicloane.
Dacă giganticele cutremure de pământ şi înfiorătorele ţunami ce au urmat, din Sumatra, în decembrie 2004, sunt fenomene naturale relativ rare, alte catastrofe sunt aprope de neevitat, până la sfârşitul secolului al XXI-lea. Gecekon-du-urile 3) din Istanbul inevitabil vor fi grav afectate de cutremurele de pământ ce se produc progresiv către vest, „pământul dechizâdu-se treptat, asemenea unui fer-muar”, de-a lungul faliei nord-anatoliene de transformare a reliefului. De asemenea, autorităţile din Lima prezic că cel puţin 100.000 de structuri – majoritatea aflate în tugurio-ur\4) şi barriada-uri 5) – se vor prăbuşi în urma marelui cutremur de pământ ce va avea loc în timpul următoarei generaţii 6).
Dar nu din cauza riscurile seismice sau a inundaţiile nu pot săracii din mediul urban să nu doarmă. Principala lor grijă este un pericol mult mai frecvent şi mai răspândit: incendiul.
Contrar a ceea ce se spune în multe manuale şcolare, pericolul de incendiu nu îl constituie arbuştii mediteraneeni sau eucalipţii australieni ce oferă cele mai favorabile condiţii pentru declanşarea de incendii de proporţii, ci bidonville-urile. Luaţi o clădire ce vă oferă condiţiile ideale pentru izbucnirea incendiului, înghesuiţi în ea foarte multe familii ce sunt dependente de focul deschis folosit în bucătării sau pentru încălzirea locuinţelor şi veţi avea cadrul perfect pentru declanşarea unui incendiu devastator. O banală explozie de butelie sau răsturnarea unei lămpi cu alcool, în timp ce este folosită şi totul se transformă rapid într-un rug imens ce va distruge sute, chiar mii de case. S-a constatat că incendiul se propagă în bidonville-uri cu o viteză înspăimântătoare iar maşinile pompierilor, dacă au chef să intervină, sunt incapabile să se strecoare pe străduţele înguste.
Dar, în realitate, incendiile din bidonville-uri sunt foarte rar accidentale: decât să suporte costurile legate de procedurile judiciare sau să aştepte, la nesfârşit, emiterea unui decret de demolare legală, proprietarii de bidonville-uri sau antreprenorii preferă, de cele mai multe ori, să declanşeze chiar ei incendiile criminale. Mai ales Manilla se bucură de o tristă reputaţie în materie de incendii suspecte, izbucnite în bidonville-uri. „în perioada februarie – aprilie 1993, spune Jeremy Seabrook, opt mari incendii au izbucnit în bidonville-uri, inclusiv incendii criminale declanşate în cartierele Smoky Mountain, Aroma Beach şi Navotas. Zona cea mai ameninţată cu incendierea se află în aproprierea docurilor, unde se întenţionează amenajarea unui terminal pentru încărcatul navelor, iar bidonville-ul existent în acel loc încurcă demararea lucrărilor 7) „. Erhard Berner precizează că metoda preferată de incendiere a proprietarilor filipinezi este, cum spun chiar ei, „demolarea la cald”, ce constă în „prinderea unui şobolan sau a unei pisici – câinii mor prea repede – pe care-i stropesc cu benzină, le dau foc şi îi lasă să alerge pe străduţele bidonville-ului (…) focul se extinde repede şi este foarte greu de oprit deoarece animalul, din cauza chinului pe care-l îndură, aleargă, înnebunit de suferinţă, în toate direcţiile fiind imposibil de prins, încât reuşeşte să incendieze, până moare, foarte multe magherniţe. 8)”.
1) Geoffrey Payne,”Lowering the Ladder: Regulatory Frameworks for Sustainable Development”, in David Westendorff şi Deborah Eade (sub coordonarea lui), Developmentin Cities, op. cit., p. 259.
2) Kenneth Hewitt, Regions of Risk: A Geographical Introduction to Disasters, Harlow, 1997,
p. 217-218.
3) gecekondu – cartiere ilegale din zonele populate de săraci, construite în secret, mici locuinţe. Structură, clădire construită în grabă. (Conform dicţionarului explicativ al limbii turce).
4) tugurio – mahala, magherniţă, bodegă (refritor la cartierele sărace). (Conform dicţionarului explicativ al limbii spaniole).
5) barriada – mahala, ghetou (în zonele estrem de sărace ale oraşelor). (Conform dicţionarului explicativ al limbii spaniole).
6) John Leonard, „Lima”, art. cit., p. 439.
7) Jeremy Seabrook, In the Cities of the South, op. cit., p.271.
8) Erhard Berner, Defending a Place, op. cit.,
p 144.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro