Cea mai rea dintre toate lumile posibile (7) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
Pe de altă parte, urbanizarea lumii a treia are un ritm scăpat de sub control (de 3,8% pe an din 1960 până în 1993) mai ales de-a lungul întregii perioade cunoscută sub denumirea de perioada vacilor slabe ce a început la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, în ciuda faptului că au scăzut salariile reale, inflaţia a devenit galopantă, iar şomajul urban a explodat. Acestă dezvoltare urbană perversă a surprins pe cei mai mulţi dintre experţi, contrazicând modelele economice clasice care spuneau că, drept consecinţă negativă a recesiunii urbane, va fi încetinirea, chiar schimbarea fluxului de migrare umană, de la ţară, la oraş, astfel încât oamenii, din cauza recesiunii, ar fi plecat din oraşe pentru a se stabili la ţară. Realitatea a contrazis însă modelul economic clasic. „Se pare, constată uimit economistul Nigel Harris, specializat în dezvoltarea economică, în 1990, că, pentru statele cu un nivel scăzut de dezvoltare, o scădere dramatică a venitului, în mediul urban, nu produce, pe termen scurt, şi un declin al imigraţiei de la sat la oraş”.
Cazul Africii este uimitor: cum este posibil ca oraşe din Coasta de Fildeş, Tanzania, Congo Kinshasa, Gabon, Angola şi din altă parte a continentului – a căror economii au un nivel de recesiune de 2% până la 5%, pe an – să fie capabile să susţină o creştere anuală a populaţiilor lor urbane de 4% pănă la 8%? Cum a fost posibil ca în Lagos, în anii ’80, populaţia sa urbană să crească de două ori mai repede în comparaţie cu ansamblul populaţie nigeriene, în timp ce economia acestui oraş era într-o profundă recesiune? De fapt, cum a fost posibil ca întreaga Africă, ce trece acum printr-o groaznică perioadă de stagnare a creării de locuri de muncă în mediul urban şi de scădere a productivităţii agricole, a fost capabilă să aibă un nivel anual de urbanizare (de 3,5% – 4%) considerabil superior la media majorităţii oraşeloe europene (2,1%), în timpul celor mai puternici ani de creştere a populaţiei urbane, în timpul epocii victoriene?
O parte din răspunsul la această enigmă poate fi găsit, desigur, în efectul produs de politicile de dereglare agricolă şi de austeritate bugetară impuse de FMI şi Banca Mondială ce au produs exodul surplusului de mână de lucru din sate spre bidonville-urile urbane, şi aceasta chiar în momentul în care oraşele începuse să nu mai poată crea locuri de muncă.
(va urma)
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Subscrisa CITR-Filiala Argeş SPRL

Subscrisa CITR-Filiala Argeş SPRL