Cea mai rea dintre toate lumile posibile (29) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
Sute de mii de victime de război şi refugiaţi reveniţi din Iran şi Pakistan trăiesc fără apă, în condiţii neigienice, în zeci de bidinville-uri, pe coastele muntelui, deasupra Kabulului. „în districtul Karte Ariana, se putea citi în august 2002, în Washington Post, sute de familii ce au fugit din cauza luptelor dintre talibani şi cei ce li se opuneau, în regiunea rurală din nordul Afganistanului, stau înghesuite într-un adevărat labirint de bidonville-uri verticale, fără apă potabilă şi bucătărie, inclusiv toalete, dormind câte cincisprezece sau douăzeci, îngrămădiţi într-o colibă”. Aceasta în situaţia în care de ani de zile aproape că nu a prea ploat şi multe puţuri au secat. Copiii din aceste bidonville-uri suferă permanent de dureri în gât şi de diferite alte boli din cauza apei infestate. în aceste locuri, speranţa de viaţă este una dintre cea mai scăzută din lume.
Două dintre cele mai importante populaţii de persoane deplasate în interiorul unui stat, din lume, se află în Agola şi Columbia. Angola a fost urbanizată forţat în ceva mai mult de un sfert de secol, între 1975 şi 2002, perioadă în care a avut loc un război civil, întreţinut de Pretoria şi Washington, ceea ce a dus la deplasarea a 30% din populaţie. Numeroşi refugiaţi nu s-au mai întors la vechile lor locuinţe, aflate în locuri periculoase, devastate groaznic de războiul civil, în prezent trăind în sordide musseques, bidonville-uri, din jurul oraşelor Luanda, Lobito, Cabinda şi a altor localităţi. Consecinţa războiului civil: Angola, care în 1970 doar 14% din populaţia sa era urbană, acum este o naţiune majoritar urbanizată deoarece, din cauza permanentului conflict armat, oamenii au părăsit satele ce nu mai prezentau niciun fel de a trăi liniştiţi în mediul rural. Majoritatea locuitorilor de la oraş, proveniţi de la sate, sunt extraordinar de săraci şi definitiv abandonaţi la voia întâmplării de către Statul care, după cum se aprecia în 1998, nu alocă pentru educaţie şi bunăstarea publică decât 1% din buget.
Nesfârşitele războaie civile columbiene au obligat peste 400.000 de persoane să se stabilească în Bogota ceea ce a făcut să crească gradul de sărăcie din acest oraş, ceea ce a dus şi la apariţia unor gigantice aglomerări de locuinţe ilegal ridicate în Sumapaz, Ciudad Bolivar, Usme şi Soacha. „Cea mai mare parte dintre persoanele ce au fugit din localităţile de origine, din cauza războiului, spun reprezentanţii unui ONG umanitar, au devenit excluşi sociali, lipsiţi de orice formă legală ce le putea garanta dreptul la viaţă şi la muncă. în 2002, un număr de 653.800 de locuitori din Bogota nu au un loc de muncă şi, ceea ce este mai revoltător, jumătate dintre ei are mai puţin de douăzeci şi nouă de ani”. Neobişnuiţi cu viaţa de la oraş, fără a avea acces la educaţie, aceşti tineri ţărani şi copiii lor devin recruţii ideali pentru bandele criminale şi miliţiile paramilitare. Afacerişti locali ale căror întreprinderi au fost distruse de tineri delincvenţi, au organizat propriile lor grupos de limpieza ce sunt în strânsă legătură cu escadroanele morţii de extremă dreapta, abandonând cadavrele de copii la periferia oraşului.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ
special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

C.N. ROMARM S.A. Filiala S.U.M. MIJA S.A.

C.N. ROMARM S.A. Filiala S.U.M. MIJA S.A.