Cea mai rea dintre toate lumile posibile (28) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
Cum explică cei ce militează pentru dreptul de a avea o locuinţă, apariţia taberelor de tranzit:
„Dnumirea de «case lungi» («rumah pan-jangg>, în dialectul malaezian bahasa) te duce cu gândul la confortul unui anumit tip de casă tradiţională din trecutul Malaeziei, dar realitatea taberelor de tranzit este cu totul alta. Aceste aşa-zise case lungi sunt de fapt o înşiruire de locuinţe mici cu pereţii placaţi cu azbest, înghesuite unele în altele, aflate de o parte şi de cealaltă a elilor, având, atunci când există, puncte de serviciu răspândite alandala. Iar până la urmă, s-a dovedit că aceste case lungi nu au fost temporare pentru rezolvarea problemei expulzaţilor. Foarte mulţi dintre ei mai locuiesc şi acum în aceste tabere, la douăzeci de ani după ce au fost aduşi în ele, continuând să aştepte ca guvernul să-şi respecte promisiunea de a construi locuinţe pentru cei cu venituri mici…”.
Antropologul Monique Skidmore a făcut închisoare după ce a vizitat, fără ştirea autorităţilor, câteva dintre aceste tabere sordide – numite „New Fields” – din Rangoon, unde sute de mii de locuitori, ce stăteau în magherniţe, au fost mutaţi cu forţa de către dictatura militară pe care prezenţa lor o împiedica să refacă centrul oraşului după modelul parcurilor tematice destinate turiştilor. „Cei mutaţi cu forţa, scrie Monique Skidmore, vorbesc cu tristeţe îndurerată despre cartierele în care au locuit(…), majoritatea locuinţelor fiind înconjurate de prăvălii unde se vinde alcool, de maldăre de gunoaie, de bălţi cu apă stătută şi noroi ce există din cauza apei uzate aruncate acolo deoarece nu există canalizare”. Dar situaţia este şi mai rea în bidonville-urile de la periferia oraşului Man-dalay. Acolo, explică Skidmore, „rezidenţii trebuie să meargă pe jos până la poalele muntelui Shan, în căutare de lemne pentru încălzit. în plus nu avem nicio zonă industrială, nicio uzină, niciun atelier clandestin pentru folosirea muncitorilor rămaşi fără lucru, aşa cum avem în unele townships mutate din Rangoon”.
Refugiaţii internaţionali şi persoanele mutate în interior (PMI), de cele mai multe ori, au parte de un tratament mai dur decât expulzaţii din oraşe, iar unele din imensele tabere de refugiaţi, din lumea a treia, au devenit adevărate oraşe periferice de sine stătătoare. Astfel, Gaza – pe care unii o consideră cel mai mare bidonville din lume – a fost la origine o aglomerare de tabere de refugiaţi, ulterior urbanizată, având iniţial 750.000 de refugiaţi, două treimi dintre ei trăind, în prezent, cu mai puţin de doi dollari pe zi. Situată în interiorul graniţelor kenyene, Dadaad adăposteşte 250.000 de somalezi, aşa cum Goma, în Zair, la mijlocul anilor ’90 a fost un refugiu sordid pentru 700.000 de rwandezi (cifra nefiind stabilită cu precizie), mulţi dintre ei murnd de holeră din cauza condiţiilor lamentabile de igienă. La periferia deşertică a Khartumului se află patru gigantice tabere de refugiaţi (Mayo Farms, Jebel Aulia, Dar-es-Salam şi Wad al-Bashir) unde stau înghesuite 400.000 de victime ale secetei, foamei şi războiului civil. Un alt milion jumătate de PMI – cei mai mulţi originari din sud – trăiesc în zeci de mari tabere de squatteri, la marginea metropolei sudaneze.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ
special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

C.N. ROMARM S.A. Filiala S.U.M. MIJA S.A.

C.N. ROMARM S.A. Filiala S.U.M. MIJA S.A.