Published On: joi, oct. 11th, 2018

Cea mai rea dintre toate lumile posibile (11) De la explozia urbană la bidonville-ul global

nichiduta.ro

de Mike Davis
În primul rând, studiul The Challenge of Slums (Sfidarea bidonville-urilor), se bazează pe studiul cazurilor sinoptice de sărăcie, pe condiţiile de viaţă în bidonville-uri şi pe politicile de condtruire de locuinţe din treizeci şi patru de metropole, din Abidjan până în Sydney. Proiectul studiului mai sus menţionat a fost coordonat în contul departamentului ONU-Habitat de către Unitatea de planificare a dezvoltării din cadrul University College din Londra. În al doilea rând, s-a folosit o bancă de date comparative, aspect nemaiîntâlnit până în prezent, incluzând 237 de oraşe, creată de Programul indicatorilor urbani ai ONU-Habitat pentru întâlnirea la nivel înalt „Istanbul + 5” unde s-au analizat şi discutat problemele ridicate de dezvoltarea urbană. În al treilea rând, studiul a integrat datele foarte noi despre locuinţe, incluzând China şi fostul bloc sovietic. Autorii studiului, membri ONU au recunoscut că sunt în mod special datori faţă de Branko Milanovic, economistul Băncii mondiale ce a fost unul dintre primii specialişti ce a avertizat prin studiile sale că este necesar să fie analizate inegalităţile la nivel mondial. (În unul din articolele sale,Milanovic explică: „Pentru prima dată în istoria lumii, cercetătorii au la dispoziţie informaţii rezonabil de precise despre distribuirea venitului sau a bogăţiei – cheltuieli ori consum – referitor la peste 90% din populaţia lumii”).
Dacă rapoartele din cadrul Panel intergouvernemental despre schimbările climaterice scot în evidenţă un consens ştiinţific fără precedent despre pericolele pe care le prezintă pentru omenire încălzirea planetară, The Challenge of Slums este un avertisment la fel de serios despre catastrofa mondială pe care o va produce sărăcia din mediul urban.
Dar ce este un „bidonville”? Prima definiţie scrisă a cuvântului de origine englezească, „slum ” apare, după câte se ştie, în 1812, datorată lui James Hardy Vaux, scriitor şi bandit, în al său Vocabulary of the Flash Language, unde substantivul este descris ca sinonim al lui „racket” sau „comerţ criminal”. Dar, din perioada în care a bântuit holera, din deceniile 1830 şi 1840, săracii trăiau, mai mult morţi decât vii, în aglomerări de locuinţe denumite slum. Cardinalul Wiseman este considerat, de către cei mai mulţi, ca fiind primul care a folosit frecvent, în scrierile sale despre necesitatea reformei urbane, impunându-le în limbajul curent, cuvântul slum împrumutat din argoul străzii, folosit fără jenă şi de scriitorii rafinaţi, care înseamnă „încăpere în care oamenii se dedau la activităţi dubioase”. Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, apar primele bidonville-uri în Franţa, America şi India, recunoscându-se oficial că încep să fie un fenomen urban internaţional. Cei consideraţi buni cunoscători ai acestui fenomen, inclusiv cei acreditaţi ca spirite rafinate, au început să dezbată acest subiect pentru a stabili în care bidonville degradarea umană a ajuns la cea mai ridicată cotă: la Whitechapel, la La Chaelle, la Gorbals, la Liberties, la Pig Alley sau la Mulberry Bend? fntr-un studiu din 1895 despre „săracii din marile oraşe”, Scribner’s Magazine desemnă fondacidin Napoli ca „locuinţele pentru oameni cele mai înfiorătoare de pe toată planeta”, dar scriitorul Gorki era mai mult decât sigur că infamul cartier Khitrov din Moscova era în realitatea „cea mai decăzută lume dintre toate lumile decăzute”, în timp ce Kipling nu ezita să-şi ducă cititorii „în străfundurile iadului, (…) în ultimul cerc dantesc al infernului”, la Colootollah, „locul cel mai groaznic, mai groaznic decât cea mai pestilenţială cloacă, din Calcutta, „oraşul nopţii înfiorătoare”.
Aceste bidonville-uri clasice, din secolul al XIX-lea, erau considerate singulare prin pitorescul lor notoriu, dar reformiştii erau, în general, de acord cu Charles Booth -supranumit doctor Livingstone al Londrei marginalizaţilor – că aceste locuri se caracterizau printr-un amalgam de condiţii de locuit sordide, suprapopulare, boli şi infecţii, sărăcie cruntă şi viciu. Desigur, dimensiunea morală era hotărâtoare pentru liberarii secolului al XlX-lea, iar bidonville-ul era, înainte de toate, văzut ca un loc sau un „rezidu” social plin de bestialitate şi inevitabil putrezind într-o nemărginită imoralitate, de multe ori violentă. De fapt, s-a dezvoltat mult o literatură sordidă despre faţa ascunsă a oraşului, foarte gustată de clasa de mijloc din perioada victoriană. „Nişte sălbatici, scrie preotul Chapin în Humanity in the City (1854), care nu trăiesc în întunecoase păduri, ci sub lumina lampadarelor, sub ochii poliţiştilor; având bâte şi scoţând strigăte de luptă asemănătoare cu cele ale sălbaticilor, având haine la fel de ciudate şi suflete pline de brutalitate ca oricare dintre semenii lor de la antipozi”. Patruzeci de ani mai târziu, în primul studiu „ştiinţific” despre viaţa din cartierele sărace americane (The Slums of Baltimore, Chicago, New York and Philadelphia, 1894), noul departament al Muncii din Statele-Unite încă mai definea slum-ul ca „o zonă de străduţe murdare cu locuinţe în care stau amărâţi amestecaţi cu criminali”
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.

eJobs

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

noriel.ro