Published On: lun, Dec 2nd, 2013

Calitatea vieţii nu ţine de politică, ci de sufletul oamenilor

Preot StefanescuPreot loan ŞTEFĂNESCU
Astăzi, când lumea trece prin prefaceri nebănuite, când spiritualitatea ortodoxă şi valorile tradiţiilor româneşti sunt subestimate sau , mai rău, contestate şi desconsiderate, soluţia de slavare vine tot de la Dumnezeu.
Este destul de limpede că se merge spre aşa numita „globalizare”. Faptul că oamenii se apropie, sau că se ajută din punct de vedere economic, este bun. Dar, din nefericire, se trece cu tăvălugul tocmai peste acela valori care, odinioară, îi făceau pe oameni să-şi jertfească chiar viaţa. Uităm tot mai des cuvântul Mântuitorului, care ne spune că: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”
(Matei 4,4).
Ne plângem că ne este greu. Este adevărat. Dar şi bunicilor şi părinţilor noştri le-a fost greu, poate mai greu decât nouă, şi totuşi nu şi-au vândut credinţa. N-au trecut la alte religii sau confesiuni religioase cum o fac unii azi, crezând că le va merge mai bine făcând compromisuri. Să ne aducem aminte de Sfântul Constantin Brâncoveanu, care, văzând că Biserica şi credinţa în Dumnezeu este „învăluită ca o corabie în valurile mării”, a ajutat-o din plin. în momentul în care sultanul l-a adus la Istambul, împreună cu cei patru fii şi cu Sfetnicul Ianache, şi i s-a pus în faţă alternativa: ori treci la maho-medianism, ori mori, a ales moartea martirică. Ba mai mult, văzându-l pe fiul cel mic, Mateiaş, că îi este frică, i-a zis: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o mie de ori, decât să-ţi renegi credinţa strămoşească pentru a trăi câţiva ani mai mulţi pe pământ”. Şi copilul, îmbărbătat sufleteşte, i-a zis celuilalt: „Vreau să mor creştin: loveşte!” Şi acela i-a tăiat capul.
Aşa judecau înaintaşii noştri, formaţi sufleteşte de Biserica Ortodoxă. în conştiinţa lor era clar cuvântul Mântuitorului: „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?” (Marcu 8, 3637).
Din nefericire noi nu mai judecăm aşa. Lipsind conştiinţa valorii sufletului multora, românii noştri de azi discută şi fac politică, uitând marele adevăr, că
politica nu poate să reformeze adâncul sufletesc al unei societăţi, ci reglementează numai condiţiile externe ale vieţii sociale. O lege politică bună sporeşte numai posibilitatea faptelor bune, dar nu dă şi energia împlinirii acelor fapte; pentru că energia vine din sufletul omului. Din bogăţia sufletului cetăţenilor ţării răsar toate bunurile sociale: virtuţile morale, legile bune, moravurile sănătoase, ştiinţa pozitivă, arta creatoare şi cultura. într-un cuvânt, calitatea vieţii. Fără suflet nimic nu se produce bun, după cum fără sămânţă nu poate răsări nici firul de iarbă.
Sămânţa faptelor sociale stă în sufletul fiecărui cetăţean. Fără calitatea acestei seminţe, fără îmbunătăţirea noastră morală, nici un progres nu este cu putinţă, oricâte legi s-ar elabora. Vom înţelege odată.
îndemnul dat odinioară de Mântuitorul Sfântului Apostol Pavel când l-a trimis la propăvăduire, în clipa de faţă este deosebit de important a fi adus în atenţia tuturor: „Să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la stăpânirea lui satan la Dumnezeu, ca să ia iertarea păcatelor şi parte cu cei ce s-au sfinţit, prin credinţa în Mine” (F. Ap. 26, 18).
Ne vom trezi oare din somnul nepăsării?
Desigur, învăţăturile rostite de Mântuitorul Hristos sunt greu de înţeles, dar şi mai greu de aplicat în viaţă. Chiar unii dintre ucenicii Lui, au zis: „Grea este această vorbă, cine poate s-o asculte?” (loan 6,60) şi unii „s-au dat înapoi şi nu mai umblau cu El” (loan 6,66). Cu acel prilej, Domnul i-a întrebat pe ucenicii care i-au rămas credincioşi: „Nu vreţi şi voi să vă duceţi?” (loan 6,67). Şi Petru răspunde: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (loan 6,68-69)
încredinţarea aceasta, că Mântuitorul Hristos are „cuvintele vieţii veşnice”, trebuie s-a avem şi noi dacă vrem să ne îmbunătăţim calitatea vieţii. Aveţi încredere în cuvântul lui Dumnezeu aşa cum a avut Simon Petru când a zis către Domnul: „învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tău arunc mreaja în mare”; şi dovedindu-se ascultător credincios al lui Dumnezeu, a prins mult mai mult; şi-a îmbunătăţit viaţa. Dacă ne vom lăsa îndrumaţi şi modelaţi de cuvântul Mântuitorului Hristos, sigur vom reuşi să îmbunătăţim şi noi calitatea vieţii, vom reuşi să fim asemenea Lui, să fim fiii Lui, să fim ceea ce proverbial, ţăranul român numeşte „pâine lui Dumnezeu”.
Aşadar, înceacă să fii bun, nu uita să iubeşti, nu uita să te rogi şi să ştii că atunci când capul se pleacă la rugăciune priveşte spre Cer – chiar dacă unora li se pare că ar privi spre pământ.

About the Author

Leave a comment

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>