Brazilia chiar se trezeşte?

Chiar dacă majoritatea primarilor marilor oraşe din Brazilia a cedat presiunii protestatarilor, anulând decizia de mărire a tarifelor la transportul în comun, brazilienii nu au renunţat, continuând de joi, 20 iunie, să iasă în stradă pentru a menţine presiunea asupra guvernului. Conform massmedia occidentală, cel puţin un milion de oameni au defilat pe străzile a 80 de oraşe. Din păcate, a avut loc un incident neplăcut: un protestatar a murit, în oraşul Ribeirăo Preto, la 330 de kilometri de Săo Paulo, când încercase să depăşească un grup de trei oameni, pe care l-a lovit din greşeală, trântindu-i la pământ.
Zece zile de protest
Dar prezentată situaţia din unele oraşe, lucrurile s-au desfăşurat astfel:
în Rio de Janeiro, unde a avut loc meciul Spania -Tahiti, pe stadionul Maracana, au protestat, conform datelor furnizate de poliţie, 300.000 de oameni. După un început paşnic, în faţa primăriei, au avut loc primele incidente dintre poliţie şi un grup de protestatari. Poliţia militară din Rio, de data aceasta, nu s-a mai repezit în manifestanţi, ci a preferat să difuzeze pe reţelele de socializare mesajul „FĂRĂ VIOLENŢĂ, PACE, îndepărtaţi-vă de cei ce insistă să provoace dezordine în timpul unei manifestări paşnice”. Cu toate acestea, aproape 40 de persoane au fost rănite, un reporter de la Tv Globo primind un blonţ de cauciuc în frunte.
în Salvador de Bahia, locul organizării primului protest din ziua 20 iunie, reluat după ce primăria anunţase că renunţă la creştera preţului biletului le transportul în comun, ciocniri violente au avut loc între 50.000 de manifestanţi şi poliţie. în timp ce manifestanţii au încercat să rupă barajul poliţiei, strigând „Fonte Nova! Fonte Nova!”, numele stadionului oraşului, aflat la doi kilometri de barajul poliţiei, speriaţi, oamenii ordinii publice au tras cu gaze lacrimogene şi gloanţe de cauciuc. în urma incidentului, au fost răniţi un protestatar şi un poliţist. Ca să se răcorească, un grup de protestatari a dat foc unui autobuz ce le ieşise-n cale şi-au aruncat cu pietre în microbuzele FIFA.
în Săo Paulo, conform purtătorului de cuvânt al poliţiei, au manifestat 110.000de oameni.
în Brasilia, capitala ţării, au manifestat 30.000 de oameni, scandând „Brazilia, trezeşte-te !”. Seara, protestatarii au atacat clădirea Ministerului de Externe, reuşind să spargă una din uşile din sticlă, aruncând cu obiecte şi sticle în flăcări în clădire şi-n poliţişti. Gestul este cu atât mai reprobabil cu cât cădirea este emblematică pentru capitala braziliană, fiind proiectată de arhitectul Oscar Nemeyer. Un protestatar ce reuşise să pătrundă-n clădire prin uşa spartă o fost prins în ultima clipă. în urma ciocnirii protestatari – poliţie, aproape 30 de oameni au fost răniţi.
în localitatea Vitoria au protestat 100.000 de oameni, un grup de manifestanţi distrugând cabinele unde se plăteşte taxa de trecere pe un pod ce face legătura între oraş şi localitatea următoare. în faţa clădirii tribunalului, poliţia militară a intervenit pentru a dispersa un grup ce devenise prea radical. Nu au fost răniţi.
în Belem, în schimb, au avut loc ciocniri violente între poliţişti şi manifestanţi, fiind răniţi un ziarist şi doi poliţişti.
în data de 20 iunie s-au împlinit zece zile de când brazilienii tot protestează. Dacă la-nceput au ieşit în stradă pentru a se opune creşterii preţului biletului la transportul în comun, după ce au reuşit să-i determine pe primari să anuleze această decizie, brazilienii au continuat protestele, de data aceasta împotriva corupţiei, considerată, la nivel naţional, generalizată. Deci, după zece zile amploarea protestelor de stradă nu a scăzut. Dimpotrivă, pe reţelele de socializare s-au multiplicat apelurile de a protesta. Interesant este faptul că brazilienii nu au încetat să protesteze, dar şi mai interesant este faptul că această mişcare de protest care s-a extins în majoritatea covârşitoare a oraşelor nu are etichetare politică, nici sindicală, nici lideri clar definiţi. Pur şi simplu, oamenii au ieşit în stradă, îndemnându-se unii pe alţii, prin reţelele de socializare, întărâtaţi de creşterea tarifului la transportul în comun, care nu a avut loc în una sau două localităţi, ci în toate oraşele. în noua etapă în care a intrat, mişcarea de protest cristalizează acum toate frustrările unei ţări cu 194 de milioane de oameni, frustrări referitoare la servicii publice precare precum cele din Sănătate şi învăţământ, referitoare la corupţia sufocantă, referitoare la o sumă echivalentă cu 11 miliarde de euro, necesară pentru organizarea Mondialului de fotbal. Este pentru prima dată când brazilienii nu mai acceptă fotbalul ca perdea de fum pentru acoperirea intenţiilor guvernului.
Guvernul, şocat şi-ngrozit
Interesant este şi faptul că, pe 20 iunie, unele sindicate, partide politice şi organizaţii ale societăţii civile şi-au anunţat intenţia de a participa şi ele la proteste, purtând banderole de identificare a sindicatului, partidului politic, respectiv organizaţiei civile. Astfel, şi-au anunţat intenţia de a participa: „Ţăranii fără pământ”, „Uniunea naţională a studenţilor”, „Partidul comunist din Brazilia” şi… chiar „Partidul municito-rilor”, aflat la putere. Totuşi, protestatarii nu doresc ca sindicatele, partidele politice sau organizaţiile civile să li se alăture, pentru a evita riscul de-a fi etichetaţi, dorind să se-nţeleagă că protestele sunt doar ale populaţiei sărăcite ca urmare a corupţiei, guvernatorilor. De fapt, când au aflat că guvernul are intenţiona să „sponsorizeze” creşterea tarifelor la transportul în comun cu bani din bugetele de la Sănătate şi învăţământ, protestatarii aproape că s-au înfuriat, strigând în stradă că tarifele mărite pot fi susţinute din profitul celor bogaţi, lucru cam greu de făcut.
Preşedinta ţării, Dilma Rousseff, şi-a anulat călătoria-n Japonia, pevăzută pentru 26 – 28 iunie, convocând reuniunea de criză cu miniştrii. Conform cotidianului „La Folha” din Săo Paulo, guvernul ar fi fost „şocat şi-ngrozit” de atacarea clădirii Ministerului de Externe, urmând să evalueze situaţia, să analizeze sloganurile scandate, revendicările şi oportunitatea unei apariţii televizate a Dilmei Rousseff care să se adreseze populaţiei. Oricum, e greu de crezut că cei ce deţin puterea, culmea, ce lea fost încredinţată prin vot de către cei ce protestează acum în stradă, vor ceda în faţa presiunii maselor, mai ales că au un mare atuu: controlează forţele de represiune.
De exemplu, în Turcia lui Recep Tayyip Erdogan, deoarece avocaţii au îndrăznit să se solidarizeze cu protestatarii, după ce forţele de ordine au reuşit duminică să cureţe piaţa Taksim şi parcul Gezi de manifestanţi, guvernul a trecut la arestarea unora dintre ei. Luni şi marţi au fost arestaţi chiar în Palatul de Justiţie 44 de avocaţi, timp de opt ore fiind ţinuţi în arestul diviziei antiteroriste din cadrul Prefecturii din Istanbul. Metoda este tipic nazistă sau dacă vreţi stalinistă. Cel puţin aşa reiese din declaraţia avocatei Eylem Dogan: „Un poliţist în civil m-a arătat cu degetul. Imediat am fost apucată de braţe şi de umeri de doi poliţişti antrenaţi pentru combaterea protestelor. M-am zbătut şi am fost lovită cu pumnul în ochi. Alţi doi colegi abia au apucat să intre în hol şi-au şi fost arestaţi”. Avocaţii sunt pedepsiţi de către prim-ministrul Erdogan deoarece au organizat un sit-in de protest referitor la violenţa poliţiştilor împotriva manifestanţilor din piaţa Taksim, chiar în holul Palatului de Justiţie, cel mai mare tribunal din Europa, ca suprafaţă acoperită echivalând cu un stadion de fotbal. Desigur, Înaltul Comisar ONU pentru drepturile omului, sud-africanul Navi Pillay, a cerut lui Erdogan să ia măsuri împotriva forţelor de ordine care au acţionat cu brutalitate. Erdogan l-a tratat pe Navi Pillay cu dosul. Turcia şi Brazilia. Două ţări, două popoare, două mentalităţi, două tipuri de solidaritate între oamenii simpli. Dar,se va dovedi că popoarele pot avea mentalităţi diferite, iar guvernele, nu, numitorul comun al acestora fiind mentalitatea dictaturii. Rămâne de văzut.
P.S.: În statele democrate, justiţia îşi urmează nestingherită cursul. Chiar dacă fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy, a ameninţat că dă pe toată lumea în judecată, o nouă dezvăluire a fost făcută cunoscută francezilor. Un fost diplomat din anturajul decedatului dictator libian Kadhafi a reiterat acuzaţiile de finanţare a campaniei prezidenţial al lui Nicolas Sarkozy, în 2007.Declaraţia nu a fost făcută pe la colţurile lumii diplomatice, ci chiar în cadrul emisiunii transmisă-n direct, „Complément d’enquête”, pe France 2, de joi, 20 iunie. Moftah Missuri, fost consilier şi interpret al Îndrumătorului naţiunii libiene, a afirmat clar că Kadhafi i-a spus „verbal că Libia i-a dat aproape 20 de milioane de dolari”. De asemenea, Moftah Missuri a confirmat autenticitatea unui document oficial libian, găsit de Mediapart în aprilie 2012, conform căruia guvernul de la Tripoli a acceptat să finanţeze cu 50 de milioane de euro campania electorală a lui Sarkozy. Oare cu cât a finanţat Berlinul şi Washingtonul ultima campanie electorală, cea din 2009, a lui Băsescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Miriştile incendiate, pericol public

În ultima perioadă au început să se înregistreze foarte multe incendii de vegetaţie. Din acest motiv, pompierii militari avertizează că focul lăsat nesupravegheat este un real pericol pentru populaţie, având în vedere că există riscul să se extindă cu repeziciune. În perioada campaniei agricole de vară, în special pe perioada […]