bookbox Pasaje de trecere Starea de urgenţă, de Grigore Grigore, Editura RORA, 2020

Scriitorii sunt de cele mai multe ori, şi de obicei, senzorii care detectează, care selectează şi alertează anumite manifestări, acele senzaţii care, în anumite momente, acaparează şi duc la blocarea funcţionării în ritmurile obişnuite ale societăţii. Întotdeauna găsim în cărţile scriitorilor şi în lucrările artiştilor, reperele necesare pentru a decoda, pentru a înţelege şi chiar pentru a afla de ce, cum, când şi unde a început să se manifeste, să se impună ceea ce, mai mult sau mai puţin grav, afectează şi întrerupe mersul firesc şi funcţionarea lumii. O pandemie, o stare de urgenţă şi consecinţele lor, cu toate implicaţiile socio-umane, nu au cum să treacă uşor de radarul unui scriitor, a unui poet, a unui artist. Ca de fiecare dată, efectele unei molime, a unui virus scăpat printre oameni, virus pe care nu îl cunosc şi nu îl pot stăpâni, şi-a găsit loc firesc pentru analiză, descriere şi înţelegere în textele unui scriitor, ale unui poet.
Grigore Grigore face parte din acea categorie de poeţi care, voluntar/involuntar, se implică, care se lasă uşor sedus de momentele care lovesc starea de fapt a prezentului pe care el îl trăieşte, pe care îl vede, îl cunoaşte şi îl simte. Volumul de poeme Starea de urgenţă, este chiar urma, este chiar cronica unei perioade pe care fiecare dintre noi a încercat să o vadă şi să o înţeleagă cât mai bine şi pe care să o treacă fără efecte grele, zguduitoare. Poezia lui Grigore Grigore este aici, în acest nou volum, exact acea dare de seamă a unui artist, acea relatare care caută efectele şi care încearcă, folosindu-şi cuvintele, să ajute la dezlegarea, la înţelegerea şi la traversarea cu bine a acestei situaţii.
E-o vreme cam ciudată mi se pare/Şi ciudăţenia e-o tristă boală/ Ce face omenirea mai egală/ Şi în durere dar şi-n sărbătoare //Ieşiţi din vise ne-am închis în case/ De dor de noi tot spargem la oglinzi/Eu mă vând mie, ţie tu te vinzi/Pe paturi avem plumb dar vrem mătase…În toate aceste poeme, poeme prin care caută şi înţelegere, dar şi să înţeleagă, îşi fac loc, firesc chiar, şi cele care văd şi ajută nor-malitatea şi manifestările ei să funcţioneze în continuare, să ducă mai departe şi să amplifice ecoul existenţelor cuprinse în vârtejul epidemiei care sperie şi a stării de urgenţă care impune limitări ale libertăţilor de zi cu zi şi care accentuează şi încarcă la maxim efectele prezente şi colaterale. Aici, în volumul Stare de urgenţă, nu se poate căuta sensul care ascunde profunzimi, ci trebuie văzut, trebuie văzută cât mai exact puterea relatării, a redării, putere pe care autorul o stăpâneşte şi pe care o pune la îndemâna cititorului pentru a-l face părtaş şi înţelegător al stărilor comune care le ştrangulează firescul existenţial de până atunci, de până aici. Aici, poetul Grigore Grigore reuşeşte să redea, să explice cât mai plastic şi cu tonuri foarte sigure, anumite momente care au prevestit şi care conţin şi amplifică stările de urgenţă poetice, stări care îl menţin permanent la aceste cote ale sensibilităţii, ale sensibilităţii care marchează, care cuprinde şi care poate să redea cât mai multe din scenariul care a conceput, a construit şi a pregătit aceste neaşteptate situaţii.
Între lumile văzute, simţite şi create firesc de poet, îşi face loc şi lumea invizibilă, dar prezentă, a divinului, a transcendentului, a celei care, cu puterile ei infinite poate completa şi ajuta ce simte văzătorul simţitor al ei, poetul. Imaginile propuse de el devin fotograme încărcate de trăirea şi de lumina divinităţii protectoare şi salvatoare.
Printre tăceri şi gânduri înnegrite/Statui de carne vie îmbrăcate/In zile negre, nopţi întunecate/ Şi horopsiţi de micile ispite // Mă rog la Dumnezeu, dacă î pasă/ Să stea cu noi, când stăm închişi în casă
Toate acestea, plus ilustraţiile cu lucrări ale artistului Ştefan Pelmuş, fac din acest volum o construcţie a unui text complex şi cutremurător, un text atins de aripile luminoase ale speranţei, de cele întunecate ale disperării, dar şi de cele normale ale vieţii şi lumii obişnuite, ale lumii pe care poetul a folosit-o până acum.
Starea de urgenţăeste pasajul de trecere al unui strigăt, unul care încearcă să se facă auzit cât mai mult, cât mai înalt şi cât mai profund, este modul în care poetul Grigore Grigore a înţeles să caute şi să înţeleagă, să (îşi) explice cauzele care i-au închis lumea deschisă de până atunci, lumea în care a trăit şi în care a creat. Aici este lumina lui călăuzitoare spre ieşirea salvatoare, este pasajul spre ceea ce creaţia lui l-a învăţat că se poate, să meargă, cu inima sus, mai departe.
Gabriel Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

ATENŢIE LA ÎNŞELĂCIUNEA PRIN METODA CERTIFICATELOR PENTRU MAŞINI DE CUSUT VECHI

Un bărbat, care ar fi înşelat mai multe persoane în vârstă prin metoda certificatelor pentru maşini de cusut vechi, este cercetat de poliţişti.Din investigaţiile efectuate de poliţişti a reieşit că, în cursul lunilor ianuarie şi august a.c., cel în cauză ar fi determinat doi bărbaţi, de 65, respectiv 77 de […]