bookbox Momente astrale Iubirile mele, de Jozsef Pildner, Editura Pildner & Pildner

Declaraţiile de dragoste şi efectee lor sunt cele mai frumoase şi cele mai plăcute asumări ale persoanelor care vor să spună şi să facă vizibile încăperile sufletului lor, care vor să arate ce simt pentru tot ce şi cum li s-a întâmplat bun, benefic şi oricui a fost aşezat pe acest traseu care a facilitat toate aceste împliniri şi trăiri ale lor, împliniri şi trăiri care declanşează revărsarea sentimentelor alese care urmează a se materializa în cuvintele calde ale declaraţiilor de dragoste care chiar vorbesc despre dragoste, despre temerile şi despre imboldurile ei. Acest tip de discurs, declaraţia de dragoste este un discurs, nu poate să includă ipocrizie, sau minciună, sau aspecte ale falsităţii pentru că toate ies uşor la suprafaţă şi asigură accesul la ridicol imediat. De aceea, un astfel de de discurs (de) îndrăgostit, nu este la îndemâna oricui şi nici uşor de început şi de finalizat, fiindcă toate acestea propun şi presupun un mare efort.
Scriitorii caută să le reuşească aceste incursiuni în lumea clasică deja a declaraţiilor de iubire care se pot face auzite şi înţelese, încearcă deseori intrările în acea intimitate a cuvintelor care le pot forma şi, de multe ori reuşesc, dar sunt şi multe situaţii în care discursul textual al celui care vrea să mulţumească declarându-şi public iubirea, poate fi unul nereuşit.
Iubirile mele, de Jozsef Pildner este un exemplu despre cum poate un autor matur, atins de toate părţile frumoase ale sincerităţilor, să atingă cu cuvintele un parcurs, unul care l-a condus fără abateri la naşterea acelor cuvinte prin care el ştie să arate şi să exprime prin inermediul lor toate aceste sentimente care îl copleşesc şi îl fac să poată face vizibil tot acest proces al copleşirii, şi o face astfel ca toate să fie fireşti şi încărcate cu toate stările tandreţilor, cu acelea covârşitoare, emoţionante.
Nu m-am plâns vreodată, nici acum nu plâng. Chiar dacă trecutul mă încearcă rar, Anii toţi, în goană,-n suflet, mi-i tot strâng Şi pornesc spre şcoală cu ghiozdanul iar…
Nimic din acest volum, din această antologie personală şi personalizată a autorului de momente pe care le-a ataşat firesc iubirii şi trăirilor ei, nimic nu este strident, nimic nu lasă în urmă vreun moment sau vreun zgomot al frivolităţii prin paginile lui. Cuvintele se aşază firesc în fiecare moment ritmat şi versificat, iar urmele amintirilor care încarcă toate aceste momente cresc şi se fac din ce în ce mai vizibile şi mai disponibile pentru ascultare şi pentru înţelegere.
Cine n-a iubit-o nu ştie iubirea, Nici nu va pricepe taina împlinirii, Şi pieri-va singur căutând fericirea, Peste viaţa-mi dusă, bat uşa zefirii…

Iubirile mele este un volum care ne propune în textele lui cuvintele unui manifest inteligent construit, ingenios condus şi transformat în mesaj de către autor. Fiecare cititor este împins în acea lume a lui, a autorului, şi este făcut părtaş al tuturor trăirilor care, la rândul lor, îl pot face un foarte bun continuator şi transmiţător al stărilor de aici. Jozsef Pildner îşi îmbracă poemele de iubire în haina sobră a celui care, îndrăgostit, iubitor, trăitor al tuturor sentimentelor, poate să conducă un discurs care să îmbogăţească şi care poate să adauge permanent frumuseţe frumuseţii şi bucurie bucuriilor. Este o metodă sigură de a-şi acapara şi de a-şi face prizonier definitiv cititorul ascultător, pe acela care intră în contact cu cuvintele lui. Totul este, într-un fel, ţinut bine sub ascultarea unei baghete magice de dirijorul ei, de autorul care nu se lasă sedus de nimic ce ar putea să-i umbrească iubirile formatoare sau retrăirile lor. Nimic nu dispare, ci dimpotrivă totul aici este nemuritor.
Lăsaţi-mă, nu-mi spuneţi ce gândiţi, Nimic nu-i adevăr în nici un glas, Voi, cei neînstare să iubiţi, Nu veţi găsi speranţei vreun popas…
Iubirile şi amintirea lor, aşezarea lor în cuvintele care le vor păstra vii pentru totdeauna, sunt tot ceea ce a putut salva din încăperile vieţii Jozsef Pildner şi, mai departe, transformate firesc în acele momente astrale pe care le-a văzut, pe care le-a trăit şi le-a înţeles. A ales să le transmită şi să le spună mai departe, iar efortul lui este acela al unui autor care merită, al unui învingător.
Gabriel Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Se intensifică acţiunile de prevenire a răspândirii COVID-19

Poliţiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Dâmboviţa au acţionat pentru menţinerea unui climat de ordine şi siguranţă publică şi pentru verificarea modului în care sunt respectate normele impuse în contextul epidemiologic actual.Activităţile s-au desfăşurat în sistem integrat şi au vizat, în special, zonele aglomerate, centrele şi societăţile comerciale, dar […]