bookbox Lecţii de zbor Pentru că nu ştiu să dansez…, de Ecaterina Petrescu Botoncea, Editura Salonul Literar, 2020

Date:

Zborul a devenit uşor demodat. Puţini mai caută extazele şi senzaţiile pe care această disponibilitate le mai dă şi care le înlesneşte accesul la anumite stări care, în lipsa lui, nu sunt posibile. Corpul, părăsit de ideea zbor, devine disponibil şi se transformă în totalitate în carne, în tot ceea ce încape sub pielea lui, piele care, devenind transparentă, permite accesul privirii care caută şi care vrea să înţeleagă. Să înţeleagă de unde vine această greutate a lui, ce mişcări îl împiedică în procesul desprinderii, al evadării prin zbor. Zborul rămâne mai departe demodat şi inaccesibil, iar corpul este din ce în ce mai vizibil, mai viu, şi rămâne aşa atâta timp cât carnea care îl compune se poate desfăşura şi arăta în cuvinte, în acele cuvinte care desăvârşesc dezvelirea, trecerea în stadiul de ecorşeu, de trup dezvelit care se lasă să fie vizibil, care îşi lasă la vedere mecanismele care pun în mişcare sentimentele atât de ascunse până acum.
De aici, din acest moment îşi începe călătoria Ecaterina Petrescu Botoncea, din locul locuit de timp care începe să îi dezvelească memoria şi tot ceea ce ea a păstrat pentru a fi adus în text, pentru a arăta şi a explica întoarcerea în trup, acea răsucire a timpului pentru ca trecerea, aşezarea într-un fir rezistent să susţină viaţa care l-a impregnat şi să lege toate cuvintele care au încăput în viaţa de până acum.
… ascult tăcerea şi inima…
Pentru că nu ştiu să dansez… aduce în lumină toate formele de manifestare ale memoriei, ale celei îndepărtate şi ale celei apropiate, ale amintirii tuturor imaginilor, sunetelor, vocilor şi personajelor care au făcut vizibile împlinirile, eşecurile, bucuriile, tristeţile, urcările, căderile, revelaţiile. Sunt aici povestite şi făcute să se vadă toate vârstele lumilor prin care a trecut şi ale oamenilor care le-au locuit, toate drumurile parcurse firesc de cuvintele amintirii care naşte şi amplifică următoarea creştere a ei, şi tot aşa, un parcurs ameţitor, învolburat, acaparator şi dens. Efortul pe care Ecaterina Petres-cu Botoncea îl depune pentru a desena zborul care face parte din viaţa ei, şi a celor care i-au completat-o şi care i-o completează în continuare, este unul care îi evidenţiază cu fiecare cuvânt uimirile, întrebările, căutările. Este aici un joc al minţii care face să se vadă întotdeauna lumina, acea lumină care le aşază pe toate în acea stare de strălucire, de strălucire permanentă, de ardere şi, totodată, de mistuire.
Ecaterina Petrescu Botoncea ne arată cu eleganţă şi cu sensibilitate cum se înlesneşte o privire spre lume şi o privire în lume , dar şi cum se poate folosi acest buchet de priviri pentru a arăta şi a face auzit interiorul lor şi toate notele înalte ale gândurilor care traversează aceste frag-ilizate graniţe.
Tehnica manipulării vieţii s-a extins spre manipularea morţii, aşa încât am ajuns să introducem în reţetele noastre medicale Apocalipsa individuală prin care omul nu mai pooate muri şi nu mai poate atinge dimensiunea lui astrală decât cu sufletul atârnat de ventilator şi cu inima agăţată de cabluri electrice…
Pentru că nu ştiu să dansez… ne vorbeşte despre salvarea prin cuvinte, prin acele cuvinte care ajută să vezi reperele vieţii de zi cu zi, de fiecare zi. Aici este povestit acel zbor devenit demodat, dar care te ajută să vezi totul aşa cum este şi care îţi dă posibilitatea de a nu uita şi de a nu lăsa să se piardă ceea ce poate fi transformat în esenţial, în primordialul care creşte şi care impune acest invizibil esenţial.
Şi totuşi, acest spasm al fiinţei…
Ecaterina Petrescu Botoncea ne povesteşte din nou despre posibilităţile mari şi multe pe care zborul ţi le poate facilita, pe care zborul ca mod de viaţă şi ca manifestare a libertăţii le transformă din fragilităţi în puteri atinse de fiorul magiei, al magiei care simte şi care filtrează esenţele, tăriile, care le face să se simtă şi să îşi ducă la capăt extazele.
… o burtă de şarpe tăvălea iarba…
Ecaterina Petrescu Botoncea ne spune aici, în Pentru că nu ştiu să dansez… cum se duce la capăt şi cum se ţine viu mitul eternei reîntoarceri într-un trup care, odată dezvelit, ecorşat, îşi poate arăta zborul şi toată încercarea şi amplitudinea lui. Toate acestea s-au transformat în acest manifest, acesta care, firesc, s-a aşezat în aceste cuvinte.
Gabriel Enache

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Popular

Știri
Dâmbovița

Stop traficului de persoane! 

Exploatarea sexuală este cea mai întâlnită formă a traficului...

Este  o atenționare meteorologică de COD GALBEN ce vizează intensificări ale vântului

Vântul va avea intensificări în Dobrogea, sud-estul Moldovei, estul...

S-a adoptat un nou Cod Silvic

Noua legislație reglementează lupta digitalizată cu tăierile ilegale de...