bookbox Aspectele poemului Câinele, femeia şi ocheada, de Constantin Virgil Bănescu, Editura TIMPUL

Receptarea şi arătarea fragmentelor surprinse de lumi prin senzaţii, prin pulsiuni ale epidermei care îşi pune senzorii la lucru şi prin rătăcirea intenţionată a privirii, acea rătăcire cu ajutorul căreia se poate fura şi numiceea ce a fost în acele momente revelat de simţuri, şi corporalizat de memoria care a văzut şi a fost capabilă să descrie aspecte, şi tresăriri ale realului, sunt capacităţi exacerbate ale poetului, ale acelui poet care se retrage în toate aspectele poeziei şi lasă să evadeze mici fragmente coerente ale lor. Atingerea neintenţionată a cuvântului şi prelungirea mişcării lui, ducerea lui într-un fel de ecou mai mult sau mai puţin controlat, aşezarea fiecărei astfel de întregiri în aceste diferite tipare sunt micile aspecte ale poemului înfăţişate delicat, uneori frust, de Constantin Virgil Bănescu. Numirea de stări, denumirea lor şi transformarea în poeme, în tatuaje scrise care îşi arată contururile firave şi care, mai departe se desăvârşesc în epidermele brăzdate de cicatricile fiecărei intervenţii în structura ei.
Ai fost prea mult plăcut ţie însuţi. E timpul să cunoşti durerea de a fi plăcut altcuiva.
Poezia lui Constantin Virgil Bănescu este un vehicul care te absoarbe şi care te atrage în cursa lui, cursă care se desfăşoară pe un teritoriu vast, gata cucerit, pe un teritoriu în care formele de relief abrupte, disturbatoare au fost anihilate, iar graniţele care să oprească această călătorie nu au fost cunoscute. Mergi şi mergi şi mergi fără ca vreo particulă din delicatul text să îşi piardă din strălucire, fără ca vreun cât de mic sunet să disturbe sau să adoarmă. Simţurile îşi amplifică proiecţiile firesc în aerul care înconjoară, care îmbracă şi ia formă de aură însoţitoare. Normele lumii şi ale realului sunt, şi ele, anihilate rând pe rând, înstau-rându-se nevăzut şi neauzit acele reguli care sunt doar simţite şi pe care doar prin trăirea lor le poţi asuma, le poţi aşeza în propriul corp şi le poţi înţelege.
… în locul cerului plutea un întuneric străveziu
dar asta nu are importanţă pentru că noi nu ne uitam niciodată în sus
de cele mai multe ori ne aşezam pe pietre şi ne gândeam la un soldat îmbrăcat în uniformă kaki
soldatul se trezea se ridica cerea apă se înclina
iar noi îl priveam cu ajutorul privirii.
Câinele, femeia şi ocheada este cartea cu ale cărei cuvinte poetul parcurge şi face cunoscut un proces personal al dezvrăjirii, al separării dintre aerul şi cuvintele prin care se face văzută poezia, prin care lasă să se audă micile note fragile aşezate pe marile şi încăpătoarele portative ale vieţii care trebuie trăită şi înţeleasă. Constantin Virgil Bănescu desfăşoară un ghem format dintr-un fir subţire şi lung, unul delicat, transparent pe alocuri, care îl ţine legat cu noduri mici, aproape nevăzute, de toate formele pe care le poate lăsa să se ataşeze de-a lungul acestui semivizibil itinerar. Numele celor văzute şi al celor simţite se aşază firesc pe acest fir care urmează a fi memorat şi reaşezat în ghemul matrice amestecându-se, mai departe, cu toate acele tipare din care mai târziu ies sub formă de stări cunoscute sau de experimentat.
cum l-aş putea privi în ochi pe copilul
care nu şi-a lăsat niciodată
veşmântul
ce-i acoperă trupul
să atingă pământul?
Tot ce vede şi tot ce cuprinde poetul aici este doar pentru el, este un atlas al zonelor interioare care îşi lasă pentru puţin timp camuflajul de-o parte şi se poate vedea oarecum în interior. Un joc de oglinzi vizibilizează anumite pliuri din acel interior, zone care, de fapt, ascund, care lasă în cuvinte momeli ce pot fi crezute înţelegeri. Pistele sunt false, cuvintele folosite nu spun singure, ci trimit permanent la celălalt cuvânt, la cel ascuns, la cel aşezat în interiorul confortabil din fiecare stare ţinută departe de orice fel de pătrundere aici.
câteodată mă înspăimânt privind la slăbiciunea mea
Câinele, femeia şi ocheadane sugerează aspectele pe care poemul le poate lua datorită curajului înfiripat ad-hoc de poet pentru a face loc în carnea lui acelor mici intrări şi aşezări dinspre exterior spre interior. Constantin Virgil Bănescu şi-a ascuns firesc acel corp văzut în cel nevăzut şi a făcut paşii de care avea nevoie călătoria ca să fie dusă la capăt. Asumarea acestor experienţe sugerate au fost construite cu migala specifică oricărui oriental rătăcit în aparenta lumină în care occidentul îşi arată lucrările. Constantin Virgil Bănescu şi-a rătăcit intenţionat înţelesurile poeziei pentru cei care nu pot adopta şi înţelege desenul desemnat fiecărui cuvânt.
Gabriel Enache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Indemnizaţie lunară de hrană pentru persoanele diagnosticate cu tuberculoză, tratate în ambulatoriu

Pacienţii cu tuberculoză trataţi în ambulatoriu vor beneficia de o indemnizaţie lunară de hrană, fără întrerupere, atât în faza iniţială/intensivă a regimului terapeutic, cât şi în faza de continuare a acestuia, anunţă Ministerul Sănătăţii.Conform documentului comun, pacienţii diagnosticaţi cu tuberculoză -TB (adulţi şi copii) şi trataţi în ambulatoriu vor beneficia […]