Psihologia politică şi apărarea socială (LXXX)

de Gustave Le Bon_
Ce putea să iasă din colaborarea electorală dintre comitete, învăţători şi proprietarii de cabarete? Nimic bun. Toate ierarhiile sociale, toate disciplinele din orice sector de acivitate, totată acţiunea şi dăruirea pentru realizarea binelui public, toate au fost distruse lent. Şi nu a rămas fără urmări negative distrugerea acestor lucruri., în mentalitatea colectivă.
Anarhia pe care o vedem apărând peste tot, era inevitabilă şi abia mai avem timp să medităm la învăţămintele ce le putem trage de pe urma faptelor istorice. Dacă analizăm cu atenţie şi înţelepciune ceea ce s-a întâmplat în Roma, în Atene, în Republicile italiene, constatăm că de fiecare dată anarhia instaurată a pregătit terenul pentru cele mai dure dictaturi.
în faţa situaţiei morale creată de greva poştaşilor, politicienii, în mod normal, au căutat să găsească nişte soluţii care să convină tuturor părţilor. Captivi ai marii iluzii că pot rezolva totul prin prisma mentalităţii latine ce crede neclintit în puterea totală şi de nezdruncinat a legii, politicienii au propus imediat ca dezordinea iscată să fie combătută cu reglementări, iar guvernul a modificat rapid legea statutului funcţionarului public, cu scopul de ai pedepsi pe cei care vor face gravă. O asemenea naivitate este surprinzătoare. Am fost uimit să văd cum un ziar serios, care de multe ori a demonstrat cum guvernul trecea uşor ” de la starea energică a discursurilor la frivolitatea actelor”, a fost în stare să creadă în eficienţa unei astfel de măsuri. E oare cineva atât de naiv încât să creadă că ameninţarea cu concedierea sau cu aruncarea în închisoare poate determina zece mii de funcţionari să renunţe la grevă? Cu ocazia ultimei greve declanşate, au fost ameninţaţi cu aruncarea în stradă. Care a fost efectul? Niciunul.
Modificarea legii funcţionarului public nu a fost singura soluţie propusă: discutarea felului cum trebuie soluţionată greva a scos la iveală tot felul de propuneri, care mai de care naive. Un deputat, cu o minte, după cum a reieşit, destul de simplă, s-a străduit să convingă Camera că totul va reveni la normal dacă subsecretariatul poştei va fi transformat în minister! Discursuri şi soluţii inutile pentru rezolvarea unui conflict social, am tot auzit.
De fapt, ar fi trebuit să se recurgă la singurul remediu pentru încetarea grevei.
Atitudinea ce trebuia abordată era cea care s-a impus în timpul grevei electricienilor când lipsa de curaj şi de tărie de caracter a directorilor a dat apă la moară poştaşilor să declanşeze şi ei o grevă.
Când o armată ce se află în faţa alteia nu mai are nicio posibiltate să fugă, nu-i rămâne de ales decât între a accepta să fie prizonieră, stabilind condiţii sau să lupte până la ultimul om. Dacă va ceda fără să reacţioneze în niciun fel, învingătorul va trage maximum de folos de pe urma victoriei uşor obţinute. Dacă încearcă să se apere, armata, aflată cu spatele la zid, are cât de cât şansa de a ieşi victorioasă. Dacă este învinsă, soarta ei nu va fi la fel de rea ca atunci când cedează prea uşor. Cel puţin, în situaţia rezistenţei, ea îşi salvează onoarea.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.