PsihoIogia politică şi apărarea socială (LXXIV)

de Gustave Le Bon_
Semiintelectualii nemulţumiţi de soarta lor, convinşi că diplomele obţinute de pe urma recitării mecanice a manualelor groase cât cărămida ar trebuie să-i ajute să capete o poziţie socială cât mai ridicată, blesteamă societatea care dispreţuieşte geniul lor, iar de muncitor nici că nu-i pasă. Lipsiţi total de simţul realităţii şi neînţelegând necesităţile economice ce stau la baza civilizaţiei moderne, ei îşi închipuie că o nouă societate se va înclina cu respect în faţa calităţilor strălucitoare pe care cred că le au, considerând că sunt neapreciaţi de actuala lume în care trăiesc.
Manevrat de aceşti semiintelectuali decăzuţi care nu sunt altceva decât rezultatul învăţământului nostru uniuver-sitar, muncitorul ajunge zi de zi să creadă tot mai mult că este victima nedreptăţilor strigătoare la cer şi nu mai vrea altceva decât să se revolte.
în felul acesta creierul maselor a ajuns să fie plin de iluzii. Simplul muncitor ajunge acum să creadă, în ciuda realităţii care-l contrazice, că el produce bunuri de pe urma cărora nu are niciun profit. Din această cauză, este necesar să se demonstreze muncitorilor că adevăraţii creatori ai bogăţiei sunt agricultorii, industriaşii, inginerii, savanţii, adică cei care au calităţi pe care muncitorii nu le au deloc. Implicare muncitorilor în materializarea marilor invenţii ce le uşurează viaţa este nulă. Desigur, muna manuală permite să fie folosite invenţiile de aproape toată lumea, dear datorită progresului neîncetat al mecanismelor moderne ale evoluţiei sociale, rolul muncitorului se restrânge treptat. Deja am spus , referitor la uzinele producătoare de electricitate, că un număr mic de simpli muncitori, bine instruiţi, este de ajuns pentru a le face să funcţioneze. în cea mai mare parte din domeniul industriei producătoare, cum ar fi de exemplu cea a automobilelor, mâna de lucru, ca valoare economică, reprezintă cu puţin peste o cincime din valoarea totală a automobilului fabricat. Pe de altă parte, este oare adevărat, cum spun unii, că mâna de lucru este prost repartizată? Credem că nu este aşa, deoarece mulţi muncitori primesc, în prezent, salarii superioare în comparaţie cu multe categorii de burghezi care au un salariu mulţumitor, abia după două zeci de muncă şi mă refer la magistraţi, ofiţeri, medici, ingineri, avocaţi, funcţionari etc care au o educaţie intelectuală, în comparaţie cu a muncitorilor, destul de ridicată şi foarte costisitoare.
în majoritatea uzinelor pariziene, mai ales în cele unde se fabrică automobile, munca muncitorului este retribuită, la început, cu 6 franci pe zi, exact cât primeşte un asistent, angajat într-o Facultate, ce are deja doctoratul, iar un muncitor care nu are nivelul intelectual al acestuia, ajunge destul de repede să primească 13 până la 14 franci pe zi.
Din păcate, una dintre iluziile răspândite printre oamenii de rând este aceea că noi suntem cu toţii egali în ceea ce priveşte nivelul de inteligenţă, nimeni nerealizând, în rândul maselor, că lucrurile nu stau aşa, în realitate. Din cauza acestei impresii larg răspândite, muncitorii cred că retribuţia de ce o are un şef de uzină este nedrept de mare. Pentru mase, un simplu muncitor este la fel de capabil să conducă o uzină sau o companie ca şi unul ce a făcut o facultate. Muncitorii au trecut prin experienţe ce le-au demonstrat insuficienţa intelectuală de a conduce. Niciuna dintre întreprinderile industriale fondate de grupuri de muncitori, pornind de la capitaluri complezente, nu a reuşit, dispărând după câţiva ani.
Ura faţă de oamenii cu studii este aşa de generalizată acum, încât s-a văzut cum în unele mari oraşe precum Brest, Dijon, Roubaix, Toulouse etc. au fost aleşi primari şi consilieri municipali simpli muncitori, modeşti funcţionari de gară, comişi mediocri.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmbovijeni şi a jurnaliştilor locali.