Cea mai rea dintre toate lumile posibile (44) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
Şi în Vietnam, politicile revoluţionare în materie de locuinţe au fost deturnate de la scopul lor iniţial spre profitul elitelor regimului, lăsând, de ochii lumii, doar un procent neînsemnat pentru cei care erau cu adevărat săraci. „Accesul la locuinţele de stat sau municipale, scriau cercetătorii Nguyen Duc Nhuan şi Kosta Mathey, este în mare parte rezervat funcţionarilor şi angajaţilor armatei, care, prin statutul lor, au dreptul la un apartament cu trei camere, pe care de cele mai multe ori îl închiriează, atunci când, deşi le-a fost repartizat, nu-l ocupă, pentru a-şi rotunji veniturile”.1)
Pe vremuri, Nigeria a făcut mare tapaj cu creşterea exponenţiale de pe urma rentei petroliere, creştere pe care avea de gând s-o folosească pentru a-i muta pe săraci în locuinţe noi, dar al treilea şi al patrulea Plan de dezvoltare naţională s-au dovedit a fi nişte amărâte mascarade de promisiuni ambiţioase: mai puţin de o cincime din locuinţele planificate au fost efectiv construite, iar majoritatea dintre ele au fost repartizate unor persoane care numai sărace nu erau.2) In plus, în Kano, locuinţele sociale destinate funcţionarilor (ca un fel de continuitate a tradiţiei instituită de fostul regim colonial) au fost acaparate de indivizi ce aveau un venit ce depăşea cu mult plafonul legal de eligibilitate, neavând în mod normal dreptul la aceste apartamente, dar care erau foarte puternici din punct de vedere politic. Jamaica oferă un alt exemplu de stat unde retorica promisiunilor populiste nu a fost niciodată urmată de realizări concrete. National Housing Trust (NHT, Fundaţia naţională pentru construirea de locuinţe sociale) are o baza financiară relativ solidă – după cum a subliniat Thomas Klak şi Marlene Smith – dar foloseşte banii pentru orice altceva, decât pentru construirea de locuinţe sociale destinate săracilor. „În prezent, NHT foloseşte cea mai mare parte din buget pentru a plăti salariile angajaţilor fundaţiei, ajută guvernul central să-şi satisfacă cerinţele proprii, furnizează ajutoare financiare temporare destinate proiectelor de construire de apartamente destinate, de fapt, celor mai bogaţi locuitori din Jamaica, care nu sunt trecuţi pe listele NHT-ului şi finanţează ipotecile unui număr relativ mic de colaboratori ce au mari venituri”.
În Mexico, în timpul anilor ’80 din secolul trecut, piaţa oficială a locuinţelor nu putea să satisfacă decât un sfert din nevoile locuitorilor, apartamentele fiind masiv subvenţionate masiv mai mult pentru familiile militarilor, funcţionarilor, membrilor câtorva sindicate puternice, precul cel al lucrătorilor din domeniul petrolului, săracii neavând parte decât de câteva firimituri din ajutorul acordat de Stat. Astfel, Fovi (Fonduri pentru locuinţe), fonduri guvernamentale destinate segmentului median al pieţei locuinţelor (pentru familii cu venituri de zece ori superioare salariului minim), primesc aproape 50% din resursele federale destinate construirii de locuinţe, în timp ce Fonhapo (Fonduri pentru locuinţe populare), care se ocupă de segmentul cel mai sărac, primeşte doar 4%.
1) Nguyen Duc Nhuan şi Kosta Mathey, „Vietnam”, în Kosta Mathey, Housing Policies in the Socialist Third World, op. cit, p. 282.
2) T. Okoye, „Historical Development of Nigerian Housing Policiers” in Philip Amis şi Peter Lloyd ( sub coordonarea lui), Housing Africa’s Urban Poor, p.81.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de
decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.