Cea mai rea dintre toate lumile posibile (43) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
În India are loc aceaiaşi tendinţă ce a apărut în Algeria şi Tunisia, dar manifestată sub diferite forme. În anii ’70, de exemplu, autorităţile municipale şi guvernamentale au demarat un program extrem de ambiţios prin care se urmărea construirea unui oraş identic cu Bombay, pe continent, în faţă cu cel ce se afla pe peninsula Bombay. Li s-a promis săracilor locuinţe noi şi locuri de muncă în strălucitorul New Bombay, denumit în prezent, pentru a nu fi confundat cu vechiul oraş, Navi Mumbai, dar, din nefericire, săracii din zona continentală s-au ales doar cu promisiunea unor locuinţe noi, inclusiv locuri de muncă în noua aşezare urbană, deoarece au fost expulzaţi de pe partea continentală şi mutaţi, ceea ce a însemnat că şi-au pierdut definitiv nu doar terenurile unde se ridica noul oraş, deşi li se promisese, în schimbul parcelelor cedate, o locuinţă în oraşul ce urma să fie ridicat, dar au pierdut definitiv şi mijloacele de a-şi câştiga pâine de zi cu zi. În schimb, marea majoritate a apartamentelor din Navi Mumbai au ocupa de funcţionari şi de reprezentanţii clasei de mijloc, deoarece săracii nu au avut nici relaţiile necesare, nici bani suficienţi pentru a mitui. De asemenea, în Delhi, Agenţia pentru dezvoltare a distribuit o jumătate de milion de parcele destinate pentru construire de locuinţe ce trebuiau să revină săracilor, dar „majoritatea acestor parcele au fost imediat recuperate de cei bogaţi”. Studiile au arătat că doar 110.000 de locuinţe au fost construite pentru săraci, într-un oraş care nu mai poate face faţă, expulzând, în prezent, 450.000 de locuitori ca stau în bidonville-urile candestine de la periferie.
Calcutta, unde la sfârşitul anilor ’70 Frontul de stânga a ajuns la putere, ar fi trebuit să ofere o imagine diferită de cea a celorlalte oraşe indiene, mai ales că Partidul comunist indian (marxist) de multă vreme făcea campanie pentru „eliberarea” oamenilor de condiţiile de viaţă penibile din bidonville-uri. Dar, odată cu trecerea timpului, promisiunile electorale conform cărora cei săraci urmau să fie mutaţi în locuinţe noi, igienice, au fost uitate şi s-a trecut, pentru obţinerea de voturi, la curtarea electoratului din clasele sociale mai privilegiate. „În continuare, spune scriitorul Frederic Thomas, se mai spun câteva fraze în favoarea săracilor, deoarece este nevoie şi de ei, în campaniile electorale, dar cea mai mare parte a bugetului este cheltuită pentru a satisface nevoile clasei de mijloc şi superioare. Doar 10% din investiţiile Agenţiei pentru dezvoltare urbană din Calcutta sunt destinate renovării bustee-urilor unde locuiesc săracii1)”.
1) Frederic Thomas, Calcutta Poor, op. cit., p.147.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.