Cea mai rea dintre toate lumile posibile (34) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
în Vietnamul de Sud, urbanizarea forţată (numită cu o inconştientă ironie orwelliană, „modernizare”) era parte integrată din strategia militară americană, deoarece, conform strategului militar Samuel Huntington, Vietcongul era „o putere extraordinară pe care nu o poţi lipsi de rădăcinile sale, atâta vreme cât aceste rădăcini continuă să existe. Astfel, Huntington şi alţii ca el au pledat pentru distrugerea acestor rădăcini. Bombardamentele americane de terorizare a populaţiei au fost efectuate cu o asemenea îndârjire şi „la o scară aşa de mare, încât au provocat o migrare masivă a oamenilor, de la sat la oraş, iar preceptele subînţele ale doctrine maoiste, referitoare la războiul revoluţionar, nu au mai funcţionat (sic).Revoluţia rurală de inspiraţie maoistă este erodată la bază de revoluţia urbană sprijinită de americani”.1)
în timpul războiului, după cum a remarcat istoricul Marilyn Young, nivelul populaţiei urbane, în Vietnamul de Sud, a crescut de la 15% la 65%, prin deplaserea, de voie, de nevoie, a 5 milioane de ţărani, transformaţi în locuitori ai bidonville-urilor sau taberelor de refugiaţi.
Şapte ani de război colonial, dus, de ambele tabere, fără niciun pic de îndurare, în Algeria (1954 – 1961) a deplasat forţat jumătate din populaţia rurală, stricându-i definitiv rostul şi modul de viaţă. După obţinerea independenţei, în 1962, această masă de oameni, dezrădăcinaţi de război, nu a mai revenit în sate, ci a invadat oraşele. Astfel, populaţia din Alger, capitala ţării, s-a triplat în urma sosirii masive de imigranţi săraci, ce s-au înghesuit în bidonville-urile din tablă ondulată sau, cine a apucat, în locuinţele abandonate de 900.000 de colonişti francezi, ce au fugit de învingătorii algerieni. Iniţial, accentul pus de primul guvern algerian, după obţinerea independenţei, pe modelul sovietic de dezvoltare a industriei grele şi de relativă abandonare a agriculturii de subzistenţă, a făcut să crească şi mai mult exodul oamenilor de la sat la oraş. în consecinţă, Alger a devenit foarte repede un oraş enorm de suprapopulat, cea mai mare parte a populaţiei sale stând în locuinţe periculos de vechi. Zeci de case vechi din Casbah, pur şi simplu s-au prăbuşit, ziua sau noaptea, peste cei ce locuiau în ele. în paralel, bidonville-urile „socialiste” au continuat să se extindă la periferie şi de-a lungul axelor principale ale oraşului.
între timp, în Turcia de după al Doilea Răpzboi Mondial, migrarea populaţiei de la sat la oraş era stimulată dfe planul Marshall, de modernizarea agriculturii şi de creşterea industriei de înlocuitori pentru produsele din import.
1) Samuel Huntington, ‘The Bases of Accommodation”, ForeingAffairs, 46:4, juill. 1968, p. 650-653.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.