De la cele văzute la cele nevăzute

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Cum fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem face nimic bun şi mântuitor, nu putem nici măcar să ne gândim la bine fără ajuotrul Creatorului, trebuie să-i cerem ajutorul în toată vremea, în toate faptele şi începuturile. Însă şi în acest caz, din pricina neputinţei proprii, omul va cădea, urmărit fiind de vrăjmaşul mântuirii noastre. Atunci trebuie să te ridici şi să te îndrepţi. Cum? Prin pocăinţă înaintea lui Dumnezeu. De exemplu, imediat ce vei observa în tine, în lumina conştiiţnei şi legii lui Dumnezeu, păcatele şi deprinderile rele care te chinui în tot timpul, în aceeaşi clipă căieşte-te înaintea lui Dumnezeu, spunându-i: „Domane, iartă-mă şi ajută-mă!” Să spui asta, fără grabă, până când vei suspina; suspinul înseamnă venirea Duhului Sfânt Care ne-a iertat acel păcat. Atunci toată acţiunea diavolească pleacă de la noi. Însă pentru a avea deprinderea bună spre pocăinţă înaintea lui Dumnezeu, trebuie să-ţi doreşti o hotărâre fermă spre această faptă salvatoare şi să-i ceri lui Dumnezeu să-ţi întărească voinţa spre această faptă şi să faci asta în fiecare zi, cercetând înainte de somn cum ai petrecut ziua.
Aminteşte-ţi unde ai fost, ce ai văzut, ce ai vorbit şi ce ai făcut rău: împotriva lui Dumnezeu, împotriva aproapelui şi împotriva conştiinţei, şi dacă vei găsi ceva păcătos, căieşte-te înaintea lui Dumnezeu pentru întreaga zi. Iar dacă nu vei găsi, dacă nu-ţi vei aminti nimic, asta nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic, înseamnă că din cauza risipirii gândurilor totul a fost uitat şi bine ar fi să spui: „Te-am uitat, Doamne. Nu mă uita pe mine care pe Tine Te uit!”
Deprinderea de a te căi seara înaintea lui Dumnezeu te va însoţi şi în timpul zilei şi te va ajuta să te fereşti de păcat şi să te rogi lui Dumnezeu. Privind focul din sobă spune-ţi în gând: „Doamne! Izbăveşte-mă de focul cel veşnic!” Când speli haine sau altceva, când faci curăţenie, spune-ţi în gând: „Doamne, curăţeşte întinăciunea sufletului meu!” Începând să bei sau să mănânci, după ce ţi-ai făcut rugăciunea mesei, gândeşte-te la faptul că Mântuitorul Hristos a băut fiere şi oţet pentru mântuirea noastră, iar nouă ni le propune pe toate cele bune! Doar în acest fel îţi vei putea smeri gândul mândru şi vei suspina mulţumind lui Dumnezeu, Care pentru noi a pătimit.
întinzându-te pe pat, spune-ţi în gând: „Domnul Dumnezeul nostru nu avea unde să-şi plece capul, iar nouă ne-a dăruit toată comoditatea. Mergând la somn, aminteşte-ţi despre veşnicie şi spune în gând: „ce va fi oare dacă această noapte e pentru mine ultima?” Aducerea aminte de moarte, spun Sf. Părinţi, este egală cu rugăciunea.
Iar atunci când te vei ridica din somn, spune: „Slavă ţie Celui ce ne-ai arătat lumina!”
În timp ce te îmbraci, spune în gând: „Doamne, luminează haina sufletului meu şi mă mântuieşte!” Înceând să-ţi aranjezi părul, aminteşte-ţi cum ostaşii romani îl chinuiau pe Mântuitorul, când îl duceau la răstingnire, şi spune: „Slavă patimilor Tale, Doamne!”
Când ieşi din casă şi eşti la uşă, spune în gând rugăciunea: „Uşa milostivirii deschide-o mie… ” Şi aşa să facem mereu, în toate faptele învăţând cu ajutorul lui Dumnezeu să treci de la cele văzute la cele nevăzute (divine), care ne unesc cu Dumnezeu. Pe cel care va face cu râvnă asta, harul divin îl va învăţa cum să facă totul spre slava lui Dumnezeu. Sper să încercăm toţi să facem voia lui Dumnezeu şi să trecem de la cele văzute la cele nevăzute. Până atunci zic şi eu ca Apostolul: „Fiilor, sunt îndurerat pentru noi, cât timp nu S-a sălăşluit în voi Hristos”.
Împărăţia lui Dumnezeu nu se deschide pentru acela în care nu S-a sălăşluit Hristos încă de aici, de pe pământ. Iar acolo unde e Hristos, Lumina neapusă, nu e întuneric. Deci, cine vrea să nu aibă nici întristare, nici deznădejde, nici răutate şi vrea să aibă în suflet bucurie şi binecuvântare divină, să ia aminte!
Trăim vremuri în care cuvântul despre Dumnezeu şi despre suflet, cu greu se mai bucură de atenţia oamenilor. Aceasta se întâmplă din cauza sufletelor noastre uitate şi ne vine greu să auzim azi de post, priveghere, rugăciune, smerenie, spovedanie, împărtăşanie. A devenit şi neamul nostru „necredincios şi îndărătnic”, îngrijindu-se de cele văzute ale mileniului trei, dar uitând de cele nevăzute. Şi aşa mulţi au uitat de suflet îngrijindu-se doar de trup.
Cred că este timpul pentru fiecare dintre noi, să găsim din nou drumul către sufletul nostru! În pofida indiferenţei generale, trebuie să mergem pe „calea cea strâmtă”, a luptei cu patimile şi a răbdării în suferinţele şi încercările ce vin peste noi în această luptă.
Nădăjduiesc, ca şi ţie, cititorule, aceste cuvinte să-ţi aducă aminte de suflet şi să te ajute să găseşti drumul spre sufletul tău! M-aş bucura să fiu cu tine în rai!