Întoarcet-te ”acasă”!

Preot loan ŞTEFĂNESCU
Există întrebări cărora le poţi răspunde prompt şi pertinent. Există întrebări care par simple, dar al căror răspuns solicită pregătire şi talent. Există însă întrebări „mari” care ne dau de gândit multora dintre noi. De exemplu: Ce este fericirea? De ce există răul? Ce e iubirea? Care e sensul vieţii?… „Acestor întrebări esenţiale pentru o mai bună înţelegere a destinului individual, a dramei umane, de multe ori nu li se poate da niciun răspuns. Răspunsul poate veni ca o satisfacţie cognitivă, ca o lămurire a nedumeririi sau curiozităţii – prin diferite modalităţi de trai, sau întâmplări fericite din viaţă.
Iată cum: După mulţi ani de sărăcie grea, care însă nu i-a zdruncinat încrederea în Dumnezeu, unui om i s-a poruncit în vis să meargă să caute o comoară sub un anume pod, departe de casă, un pod care ducea la palatul regelui. După ce visul s-a repetat de trei ori, omul s-a hotărât să-i dea curs visului. Numai că podul era păzit zi şi noapte de gardieni, astfel încât el nu ştia cum să facă să se apuce de săpat. Venea însă în fiecare dimineaţă lângă pod şi îi dădea târcoale până seara. în cele din urmă, şeful pazei, l-a văzut şi l-a întrebat politicos ce caută acolo; caută ceva anume sau aşteaptă pe cineva? Atunci el i-a povestit visul datorită căruia venise la pod atât de departe. Paznicul a râs: „Bietul de tine, ai făcut atâta drum de dragul unui vis? Aşa e când crezi în vise! Şi eu am visat odată că mi s-a poruncit să merg în satul cutare, în odaia unui ţăran pe care, chipurile în chema Costică X, fiului lui Nicolae X, să sap undeva sub sobă, ca să găsesc o comoară. Tânărul a rămas înmărmurit! Era chiar casa lui. S-a întors acasă, a dezgropat comoara şi, cu o parte din ea a construit o biserică.
Iată dar, această poveste, ne învaţă că există ceva care nu e de găsit nicăieri în lume, şi totuşi există un loc unde lucrul acela poate fi găsit. De cele mai multe ori, ceea ce cauţi e la îndemână, în ţara ta, în casa ta, în interiorul tău. Pentru a găsi ceea ce cauţi, trebuie mai întâi să faci un lung ocol şi să te întorci apoi la tine de departe. „Aproapele” este apreciat după o crudă experienţă a „departelui”.
De multe ori, a fi credul e mai rentabil decât a fi sceptic. A lua visele în serios neabandonând cu totul discernământul. Iar când ai găsit ceea ce cauţi, nu trebuie să ţii doar pentru tine, ci să dai ceva şi celorlalţi.
Aşa că, răspunsul la acele întrebări „mari” de mai sus, este în preajma ta, dar pentru a-l desoperi ai nevoie de intervenţia cuiva, de intervenţia lui Dumnezeu, care, lucrează prin oameni. Când suntem confruntaţi cu astfel de întrebări, constatăm stingheriţi, că trebuie să abordăm „ceva” pentru care nu avem reprezentări de nici un fel, pentru care nici o referinţă nu e sută la sută plauzibilă. Ne trezim astfel într-o criză de înţelegere a anumitor „realităţi”. Şi asta pentru că nu se poate intra direct în astfel de „realităţi”, ci prin harul Sfântului Duh.
Lumea de azi e departe de ceea ce caută. Suntem sub podul de care vorbeşte visul de mai sus, să căutăm „comoara”, dar ea nu e de găsit. însă, tocmai depărtarea noastră de „adevăr”, va face posibil parcursul întoarcerii şi al regăsirii. Suntem suficient de departe ca să ne dăm seama că, de fapt, „comoara” este la noi acasă: în ţară, în familie, în biserică şi credinţa noastră. Aici am lăsat ascunsă „comoara”, tatonând prin lumea neliniştilor şi utopiilor noastre.
Aşa că, întoarce-te „acasă” omule! Aici e comoara! Vine momentul când ai de hotărât ce înseamnă cu adevărat „acasă”, care e ţarina cu adevărat fertilă, şi ce alegi între un ritual de înmormântare şi o promisiune de înviere. Şi el vine doar o singură dată!
Ai grijă ce alegi!