2 Aprilie 2019, se marchează Ziua Instituţiei Prefectului

Pentru prima dată, în acest an, pe 2 aprilie, este sărbătorită Ziua instituţiei Prefectului. Această zi a fost instituită prin Legea nr. 348/2018 şi constituie un prilej important de „recunoaştere a rolului şi meritelor pe care instituţia Prefectului le-a avut de-a lungul timpului la dezvoltarea ţării din punct de vedere economic, cultural şi social”, cum spune legiuitorul.
Totodată, instituţia Prefectului împlineşte pe data de 2 aprilie, 155 de ani de la înfiinţare, în România noţiunea de „prefect” fiind întâlnită în Muntenia şi Moldova încă dinainte de Unirea Principatelor (1859), chiar dacă cei care o reprezentau purtau denumirea „ispravnici de judeţe” sau „ispravnici administratori”. În conformitate cu Legea comunală din 1 aprilie 1864 şi Legea pentru înfiinţarea consiliilor judeţene, din 2 aprilie 1864, care prevedea că „prefectul, cap al administraţiei judeţene, dirige toate lucrările acestei administraţiuni, îi execută hotărârile consiliului judeţean” se certifică înfiinţarea instituţiei Prefectului în România în urmă cu 155 de ani.
Legea nr. 5 din 19 iulie 1990 privind administrarea judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor până la organizarea de alegeri locale este actul normativ care a reintrodus în administraţia publică românească, prefectura ca organ al administraţiei publice.
În perioada anilor ’90 Guvernul în hotărârile emise a utilizat alternativ noţiunile de prefecturi judeţene sau primării judeţene. Prin Legea nr. 10 din 29 ianuarie 1991 prefectului i se stabileşte calitatea de ordonator principal de credite al bugetului local la nivel de judeţ.
Evoluţia prefectului şi a prefecturilor este strâns legată de dezvoltarea, organizarea şi racordarea administraţiei publice româneşti la principiile administraţiei moderne, europene.
Prin Legea 69/1991, prima lege a administraţiei publice locale de după 1989, se stabilesc ca baze ale organizării administraţiei publice locale principii fundamentale ale administraţiei, enunţându-se pentru prima dată în legislaţia României post-comuniste principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.
În legea sus-menţionată, pe fondul organizării pe aceste principii a administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale, regăsim reglementările care conturează şi prefigurează rolul, locul şi regimul juridic al instituţiei prefectului de astăzi. Rezervându-i un capitol special în lege, legiuitorul de la 1991 îi stabileşte prefectului, în mod explicit, calitatea de reprezentant al Guvernului precum şi atribuţiile şi competenţele pe care urma să le exercite.
Practic, fostele Prefecturi judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale de stat sunt desfiinţate în condiţiile Legii nr. 69/1991, dar în acelaşi timp stau la baza creării a două noi organisme ale administraţiei publice din judeţe, aflate de acum încolo într-un raport de colaborare, Consiliul Judeţean ca autoritate de nivel judeţean care coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean şi Prefectul, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu.
De la acest moment, prin prisma atribuţiilor conferite prefectului, deşi neprevăzute expres în textul legii, putem vorbi de existenţa legală a unui control specific şi necesar într-o administraţie descentralizată – tutela administrativă. Într-o evoluţie care poate fi considerată lentă, dar care corespunde evoluţiilor înregistrate în societatea românească de după 1989 în ansamblul ei, administraţia publică în general şi instituţia prefectului, în special, face un pas înainte odată cu Legea 24 din 12 aprilie 1996 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 şi nu în ultimul rând odată cu noua lege a administraţiei publice locale nr. 215/2001. Aceste legi, şi în special Legea nr. 215/2001, evidenţiază în mod definitoriu, rolul şi locul instituţiei prefectului în cadrul sistemului autorităţilor administraţiei publice, subliniind necesitatea unui act normativ dedicat prefectului, prefigurând astfel adoptarea de către Parlamentul României a Legii organice nr. 340 din 21 iulie 2004 privind instituţia prefectului.
În România, un prefect este reprezentantul Guvernului la nivelul judeţelor. instituţia condusă de acesta se numeşte prefectură.
instituţiile prefectului au rolul de a îndeplini atribuţiile şi prerogativele conferite prefectului prin Constituţia României, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legea nr. 340/2004 privind instituţia prefectului. Conform prevederilor Legii nr. 340/2004 prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice decon-centrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrative – teritoriale.
Până la data de 1 ianuarie 2006, prefecţii erau oameni politici cu carnet de membru de partid. Odată cu intensificarea procesului de integrare în Uniunea Europeană se impunea depolitizarea acestei instituţii după modelul francez. De la 1 ianuarie 2006, prefecţii şi-au pierdut statutul de demnitari şi au devenit înalţi funcţionari publici. De asemenea, prefecţii au fost obligaţi să demisioneze din partidele politice din care făceau parte. Prefecţii şi subprefecţii sunt numiţi în funcţie de Guvern, dintre membrii corpului înalţilor funcţionari publici. Funcţia publică de secretar general al prefecturii s-a transformat în funcţia publică de subprefect.
Ziua instituţiei Prefectului reprezintă un moment aniversar ce ne oferă ocazia de a exprima respectul faţă de prefecţii judeţului Dâmboviţa, pentru modul în care au ales să-şi facă datoria, servind interesul naţional pentru a promova o imagine credibilă şi coerentă a instituţiei pe care au reprezentat-o sau o reprezintă:
„În virtutea atribuţiilor şi prerogativelor conferite prin lege, instituţia Prefectului – Judeţul Dâmboviţa este interesată să asigure dezvoltarea şi efici-entizarea unei activităţi de calitate a aparatului de specialitate, în sprijinul cetăţenilor acestui judeţ, în vederea oferirii unor servicii moderne şi eficiente care să respecte transparenţa, legalitatea şi profesionalismul.”, acesta este mesajul actualului prefect al judeţului Dâmboviţa, Antonel Jîjîie.
Din anul 1990 şi până în zilele noastre, judeţul a fost condus de către 15 reprezentanţi numiţi de Guvern, unii având mai multe mandate: DIMA EMIL – 01.07.1990-31.10.1991 BORIGA ALEXANDRU – 31.10.199122.03.1993
ANTONESCU MARIN – 22.03.199320.08.1996
STAN ION – 20.08.1996-24.12.1996 IANCU CONSTANTIN – 24.12.199630.11.2000
POPA TIBERIU – 30.11.2000-11.01.2001 SANDA VICTOR – 11.01.2001-22.12.2004 JEAN POPESCU – 07.01.200527.12.2005
POPA AURELIAN – 27.12.200524.03.2008
LAZĂR MIREL-NICOLAE – 24.03.200825.02.2009
IANCU CARACOTA – 25.02.200911.05.2012
EMILIAN RUSU – 11.05.2012-26.10.2012 VICTOR SANDA – 26.10.2012-12.11.2014 IOAN MARINESCU – 12.11.201418.02.2016
ANTONEL JÎJÎIE – 18.02.2016-PREZENT

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Un târgoviştean, Aurelian Cotinescu, pe lista PNL pentru europarlamentare

Virgil Guran, şeful liberalilor dâm-boviţeni, a anunţat astăzi prezenţa unui târgoviştean pe lista de candidaţi a Partidului Naţional Liberal pentru alegerile europarlamentare. Este vorba despre preşedintele organizaţiei municipale, Aurelian Cotinescu. Chiar dacă nu este un loc eligibil, Guran a spus că prezenţa pe listă este onorantă şi se datorează propunerii […]